Poftiţi la masă

Avem emoţii de fiecare dată când suntem puşi în situaţia de a aranja o masă festivă la noi acasă. Statutul de gazdă trebuie luat foarte în serios, pentru că de abilitatea noastră de a ne mula pe gusturile şi preferinţele invitaţilor noştri depinde de multe ori viitorul social al cuplului. Ceea ce pentru un om simplu poate părea un ţel de neatins, experţii ne spun că este simplu şi foarte uşor. Trebuie doar urmaţi şi respectaţi nişte paşi în aranjamentul iniţial al mesei. Care aranjament poate seduce în aşa manieră încât uneori sunt iertate şi unele scăpări în materie de gust. Ce e bine de reţinut şi înbucurător este faptul că a dispărut culoarea unică a feţei de masă. Dacă vesela este deschisă la culoare se pot folosi feţe de masă cadrilate, roşii, verzi, albastre, verzi. Iar dacă preferăm veselă colorată, faţa de masă va fi obligatoriu, albă, galbenă sau portocalie.

Proba de îndemânare
Pentru aranjarea mesei principale există o regulă generală care trebuie urmată pas cu pas. Din stânga spre dreapta către setul de farfurii principale, se pune în ordine: şervetul pânzat, furculiţa de peşte, furculiţa de masă şi furculiţa de salată. În partea dreaptă a farfuriei se aranjează în ordine cuţitul de serviciu, cuţitul de peşte, lingura de supă. Peste farfuria de serviciu se va aşeza farfuria sau bolul pentru supă, urmând ca pentru fiecare fel de mâncare să se aducă de pe măsuţa de serviciu setul de vase corespunzător, care va fi aşezat pe rând pe aceleaşi farfurii de serviciu. Bolul cu pâine şi cu feliuţe de unt lângă care se aşează cuţitul de unt, se vor pune în partea stângă a aranjamentului principal, desupra şervetului pânzat. linguriţa de desert şi furculiţa pentru tort se plasează deasupta farfuriei iar paharele în partea dreaptă a aranjamentului principal. Primul este paharul de apă, paharul de vin alb şi cel de vin roşu.

Cum ne comportăm la masă?
Ne vom convinge că nu tot ceea ce am învăţat acasă ca fiind în concordanţă cu bunele maniere, se poate aplica şi la o masă festivă. Din pâine nu muşcăm ci o rupem cu degetele bucăţi, stil "soldăţei" care vor avea astfel dimensiunea ideală pentru a putea fi unşi cu unt. Dacă şunca are grăsimi se va mânca obligatoriu cu furculiţa şi cuţitul. Dacă este uscată se rupe cu furculiţa şi se prinde cu degetele pentru a fi mâncată. În general atunci când se ajunge într-un moment de impas este important să se urmeze instrucţiunile gazdei. Fiind acasă la ea, orice "extravaganţă" va părea mai acceptabilă. Incredibilă pentru noi este marea cantitate de alimente care trebuie mâncate cu mâna. Porumbul, homarul, scoicile, aripi şi pulpe de pui, sandvişurile, măslinele, ţelina şi unele prăjituri. La orice masă se pot întâmpla accidente. Uneori rămânem cu resturi nedorite în gură şi înlăturarea lor poate deveni o treabă stânjenitoare. Mâncarea care nu poate fi îngurgitată, se va îndepărta discret cu ajutorul şerveţelelor, astfel încât să nu fie la vedere. Celelalte resturi cum ar fi sâmburii de măsline îi lăsăm să cadă delicat în palma făcută pungă, apoi îi punem în propria farfurie. Oasele de pui le vom aranja pe farfurie cu ajutorul furculiţei, iar oasele de peşte le vom înlătura tot cu ajutorul degetelor. Toate mişcările noastre trebuie făcute cu un aer degajat, de cunoscător ale manierelor elegante, chiar dacă aranjamentul mesei şi meniul ne fac să ne simţim puţin timoraţi. După ce am depăşit primul hop, probabil vom dezvolta un soi de dorinţă nebună de a ne aranja fiecare masă cât de simplă într-o manieră elegantă. Revenim la specialiştii în acest domeniu care s-au împărţit în două tabere. Unii susţin că o masă frumos aranjată satisfac necesităţile estetice ale individului făcându-l să mănânce mai puţin. Cealaltă parte susţine că acelaşi aranjament deschide apetitul. Îi lăsăm să îşi rezolve divergenţele, invitându-vă să experimentaţi în propriul domiciliu plăcerea unei mese festive. Lumânările sunt opţionale.

Eugenia KISS