Defectele soţilor

Dacă ar fi să le enumerăm toate defectele, ar trebui să facem un serial care ar avea tot atâtea episoade cât eternul "Tânăr şi neliniştit". Aşa că ne rezumăm la primele 10 dintre ele, aşa cum le percep femeile.
Necurtenitori – Odată ce "cetatea este cucerită", complimentele, curtoazia, florile, surprizele plăcute, serile romantice, mesajele pline de dragoste, cadourile alese cu grijă cu câteva luni înaintea zilei ei de naştere sau a aniversării căsătoriei se răresc din ce în ce mai mult. Până se ajunge în situaţia în care el, dacă vine din delegaţie cu un buchet imens de trandafiri sau îi trimite ei un mesaj drăgăstos, nu face altceva decât să trezească suspiciuni soţiei. Ea îl întâmpină şocată: "Ce-ai făcut, m-ai înşelat? Mi-ai adus flori să te iert?" sau îi răspunde la mesaj: "De unde ai copiat mesajul şi ce urmăreşti?"
Mămoşi – Aici situaţia e foarte delicată, pentru că soacrele (de cele mai multe ori mamele băieţilor) stau la baza multor divorţuri în cuplurile tinere. Este vorba de obicei de acele mame de băieţi care n-au tăiat cordonul ombilical nici când "băiatul" a împlinit 30 de ani. El se opreşte pe la mama să mănânce când vine de la serviciu chiar dacă soţia sa a gătit toată după-amiaza reţete sofisticate să îl impresioneze. Este eterna poveste cu "mai bine decât mama nu găteşte nimeni". Mama vine şi îşi bagă nasul în şifonierul lor verificând dacă pantalonii nu au cumva două dungi. De 8 martie primul "La mulţi ani!" el i-l spune mamei, chiar dacă şi ea este mamă la rândul ei. Cel mai grav este că în ziua salariului el îi duce bănuţii mamei, să îi ţină ea să îi ajute să fie chibzuiţi.
Tipicari – Te tot întrebi uitându-te mirată la el unde o fi dispărut băiatul acela haios de care te-ai îndrăgostit, în timp ce el îţi spune că îi place ca şerveţelele pe masă să fie aranjate într-un anume fel când îi serveşti cina, pâinea fără coajă şi colţuri, chiloţii şi maieurile călcate, să îi aduci papucii când iese din duş.
Dezordonaţi – Aceştia se împart în două categorii: unii care sunt extrem de dezordonaţi, dar au pretenţii extraordinare în legătură cu ordinea, astfel încât soţia se va transforma inevitabil în menajera lui. Alţii sunt dezordonaţi şi nici nu le pasă cum e în jurul lor, dacă e ordine sclipitoare sau haos. În ambele cazuri, e o "plăcere" să aduni mereu şosetele lăsate în mijlocul sufrageriei, firimiturile de pe masă, paharele, scrumierele pline, cărţile şi tot ce se mai poate găsi pe biroul lui de lucru, să cureţi mereu cada în urma lui, să ştergi anumite picături de pe capacul wc-ului, să îi faci ordine în dulapul lui de haine de două ori pe săptămâna şi să te minunezi de inventivitatea cu care le poate "rearanja".
Obsedaţi de curăţenie – Nu suportă să vadă o scamă pe covor, bateriile de la baie şi bucătărie trebuie să strălucească, gresia, faianţa, parchetul la fel, să nu existe nici un fir de praf nicăieri, dar bineînteles el nu participă cu nimic la corvoada întreţinerii unei astfel de curăţenii, doar pretinde.
Dependent de prieteni – Sărbătoreşte majorarea salariului, cumpărarea maşinii mereu cu prietenii, dar nu cu prietenii comuni, ci doar cu prietenii lui şi niciodată acasă. Vizionează meciurile împreună, ies la pescuit, joacă fotbal, merg la sală, ies la terasă, doar ei – "băieţii", dar atât de des, încât ea ajunge să se întrebe dacă sunt căsătoriţi ori divorţaţi.
Zgârciţi – Trebuie să îi dea explicaţii şi să îi arate bonurile pentru absolut toate cumpărăturile pe care ea "şi-a permis" să le facă singură şi constatarea lui e mereu aceeaşi: "E exagerat de scump!" Dacă sunt împreună şi ea îi cere cuminte aprobarea pentru achiziţionarea unui obiect, răspunsul este: "E exagerat de scump!"
Inexistenţi ca taţi – Ei muncesc. Şi aduc bani acasă. Restul e treaba ei. El nu are timp sau e prea obosit să se joace cu copilul/ copiii, să iasă în parc, să facă lecţiile cu ei. Sau dacă o face, habar nu are cum să se comporte.
Autoritari – Expresia "femeia este supusa bărbatului" le place cel mai mult. Ei i se refuză sistematic dreptul la replică, la o părere personală diferită de a lui, la o decizie proprie. Ea se depersonalizează uşor-uşor, devenind doar o umbră a lui, tăcută şi spăşită, care îşi cunoaşte clar teritoriul şi lungimea nasului şi niciodată nu forţează graniţele.
Violenţi – Fie că e vorba de violenţă verbală sau fizică, el nu o poate domina pe ea decât cu strigături, injurii sau cu ajutorul palmei, pumnului patetic este că el îşi recunoaşte astfel inferioritatea.

Cora MUNTEAN