Colbul de pe caiete

A fost o vreme când ni se băgau pe gât, obligatoriu, tot felul de "opere" literare, considerate la un moment dat a fi cele mai reprezentative ale literaturii române şi cele mai adecvate educării tinerei generaţii. Printre acestea au fost şi lucrări de certă valoare, adevăratele opere, care au rezistat timpului. Caragiale are haz şi azi şi e la fel de acid la adresa cusurgiilor şi e poate mai "la zi" ca niciodată! Versurile lui Eminescu mai inspiră şi azi câte un suflet romantic! Căci nu e om să nu fi scris… o poezie, chiar dacă primele strofe vor purta, mai mult ca sigur, amprenta stilului eminescian! Greşeala care s-a făcut şi continuă să dăinuie şi azi este modul prăpăstios de predare a literaturii-, ne rezumăm la atât, ca să nu ne dăm atotştiutori! Dacă ora de română însemnă o rafală de note proaste în catalog pentru că n-aţi ştiut " pe de rost" şi fără rost, patru strofe din…, sau cinci citate din… Dacă n-aţi tocit comentariile dictate cu acelaşi zel, din caietul după care au tocit câteva generaţii de elevi… Vă mai miră dacă vă amintiţi de câte ori aţi luat o notă proastă din…, dar nu reţineţi nimic din ce a scris? Multe ar fi de schimbat în stilul de predare, în modul de apropiere de opera scrisă. M-am trezit eu, acum, când cititul devine sport extrem şi dacă totuşi se mai practică, se face în viteză, de pe monitor? Da, pentru că sufăr de optimism incurabil! Mai sper că va veni o vreme când profa de română îşi va uita acasă vechiul caiet de comentarii înăcrite şi va "improviza" citind cu elevii şi analizând împreună textul… Încercând să-l înţeleagă, să-l descopere împreună cu elevii. Şi atunci, poate nu vor mai fi stimabili, care de ziua lui Eminescu să bată apa în piuă, condamnând comunismul între orele cinci şi şapte seara.

Erika MĂRGINEAN