Unii cu siguranţă şi ar fi găsit altceva mai bun de făcut, fiind sâmbătă seara, decât să meargă la cumpărături. Nonconformista din mine însă m-a îndemnat să ies din tipar şi să mă aventurez în jungla unui hipermarket. Am început prin a pierde minute bune în totală confuzie şi nesiguranţă: vine sau nu vine acel mijloc de transport mult trâmbiţat care, dacă ar veni, ar presta un transport dus-întors gratuit până la locul cu pricina. Dacă nu mă încăpăţânam să merg cu el, puteam să mă bucur de orice alt număr, pentru orice direcţie… Asta e! Eu nu şi nu, vreau cu…acel taxi liber, care tocmai se pregătea să plece în trombă, dar l-am oprit la timp şi omul cu punga de ouă proaspăt cumpărate de la magazinul din staţie, m-a dus, la mica înţelegere, în timp ce bârfeam nevoie mare despre cel care uitase să mai vină. Hai să nu fim răutăcioşi, poate n-am avut eu răbdare destulă să-l mai aştept! Două asemenea mijloace de transport plecau din faţa marketului când am ajuns noi acolo… deci n-au dispărut! În magazin, ca sâmbătă seara. Lume pestriţă şi nu prea multă. Nişte copii mai gălăgioşi se jucau cu animalele de pluş pe care le luau din grămadă, le aruncau, le mai prindeau sau nu, sub privirile îngăduitoare ale părinţilor, care -şi puneau în cărucioarele lor şi în coşuleţele pe roţi ale copiilor, aparent fără alegere…Jeep -ul poate căra, nu -i aşa? Când n- a mai putut răbda scandalul, putătorul de pălărie i- a tras o şapcă unuia dintre plozi şi s-au mai calmat spiritele. Rafturi, mărfuri multe, angajaţi sub acoperire printre cumpărători, muzică întreruptă din când în când de anunţuri şi în cele din urmă ajungem inevitabil la casierie. După o "bună seara" fărâmiţată printre buze mă ţintuieşte locului întrebarea: "cu ce plătiţi?" Stau şi mă uit prostită: mi-am uitat portofelul? Arăt ca împrumutul? Care-i problema? Zeci de pagini se perindă cu repeziciunea vântului pe monitorul meu imaginar şi în cele din urmă reuşesc să articulez…cu ..bani?! şi dacă aveam impresia că ma aflu undeva în Europa, tot duduia de la casierie mă trezeşte la realitate: n-am să vă dau… 34 de bani! Mai auzisem scuza, deşi eram numai a doua la rând. şi uite aşa, se vinde şi cinstea!
Erika MĂRGINEAN
