Home / Eveniment / Adrian “spionul” îşi revine acasă

Adrian “spionul” îşi revine acasă

Distribuie

7390_cap_Adrian.gifTâmplarul din Topliţa, plecat anul trecut la muncă în Irak, a revenit acasă. Lacrimi de bucurie şi emoţie. Prin asta a trecut la revederea mamei şi a surorii sale. Dincolo de acestea rămâne însă un gust amar şi un şoc psihic prin care a fost nevoit să treacă.

Adrian Gânceanu a revenit acasă după mai bine de trei luni petrecute în detenţie. O revedere emoţionantă şi, totodată, stresantă. Zeci de jurnalişti cu microfoane, aparate foto şi camere video aţintite către uşă. Asta l-a aşteptat pe Adrian la sosirea în Topliţa.
După două zile stresante, în curtea ce dă spre strada Cascadelor, au rămas doar multitudinea de urme imprimate în zăpadă. În rest, linişte. Poarta deschisă. Intrăm în curte, iar singurul care are ceva de obiectat este câinele. Ajuns şi el la televizor. Pare sătul de-atâta lume străină ce intră în curte. Ne facem curaj şi batem la uşă. Tanti Victoria, mama lui Adrian apare cu un cuţit de bucătărie în mână. Are privirea senină. E fericită că fiul ei s-a întors teafăr acasă, deşi în urmă cu o săptămână gândurile că acesta ar putea păţi ceva, nu o lăsau să doarmă. Acum, însă, îi găteşte. Nu ne pofteşte înăuntru ca săptămâna trecută, pentru că, spune ea, a ajuns. "Au venit şi au pus camerele aici lângă gard. M-o dat la televizor când am dat mâncare la câine. Aşa se face? Întrebăm de Adrian. "M-a luat în braţe, m-a pupat, m-a întrebat dacă sunt bine. Acum e plecat în oraş. Dezamăgiţi, luăm drumul cascadelor spre centrul Topliţei în speranţa că vom avea şansa să îl întâlnim.

L-a trădat bronzul
Cutreierăm străzile oraşului în speranţa că îl vom zări. Pe când ne dăm bătuţi, prin spatele nostru trece un tânăr îmbrăcat în trening albastru închis, cu ochelari de soare. Grăbeşte pasul. Iese însă în evidenţă prin tenul bronzat. El este. Şi îl oprim. "Hai, gata că m-aţi recunoscut. Dar nu mai vreau să vorbesc cu presa", ne spune. Până la urmă este de acord, dar numai preţ de câteva minute. Câteva minute care, lângă o cană de ceai fierbinte, oferit de presupusul spion, au devenit mai bine de două ore.
O discuţie prietenoasă, chiar dacă atunci ne-am văzut prima dată. Am povestit ca de la om la om, fără să ţinem seama de profesia care ne-a trimis acolo, în căutarea lui. Cu toate acestea ne-am făcut meseria. Dar dincolo de asta, l-am cunoscut pe Adrian Gânceanu altfel decât l-au zugrăvit colegi de breaslă. Pe Adrian Gânceanu, omul. Omul simplu din Topliţa şi nu cel acuzat de spionaj.
Regretă cele întâmplate, dar are credinţa că Dumnezeu îl va ajuta să treacă peste toate. Peste şocul psihic la care a fost supus, peste faptul că a fost bruscat verbal de către cei care l-au reţinut. Deşi se simte dator să răspundă la întrebări, spune că e prea mult pentru un om simplu, plecat la muncă pentru a câştiga bani. "Am avut parte de întrebări stupide din partea unora. De genul cum se foloseşte rindeaua. Au vrut să mă testeze, să vadă dacă sunt tâmplar sau nu", spune Adrian, absolvent al Liceului Forestier din Târgu Mureş.
A aflat din presă situaţia iscată în România de reţinerea lui în Irak, dar nu poate face nimic. "Mie sincer îmi pare rău că această întâmplare a dus la schimbarea unui ministru. Dar eu sunt prea mic să pot spune: puneţi-l pe Ungureanu înapoi în funcţie", spune el trist.
Eliberarea lui şi a colegului lui o datorează în totalitate consulatului român din Bagdad şi armatei române. "Dacă nu existau consulatul şi armata română, noi încă eram acolo. Mulţumim domnului ambasador Stuparu şi consulului pentru tot ce-au făcut pentru noi", a adăugat acesta.

Escala la Cluj
Adrian Gânceanu şi colegul lui au fost aduşi în ţară la bordul unei aeronave Romavia, care transporta militari ai Batalionului 811 Infanterie "Dragonii Transilvani" din Dej, care s-au întors în ţară după încheierea misiunii din Irak. Cei doi, arestaţi la 31 octombrie 2006 de forţe ale Poliţiei Militare din cadrul Forţei Coaliţiei, într-o bază militară americană, pentru că filmau şi fotografiau în interiorul acesteia, au scăpat de coşmarul detenţiei. După ce a coborât pe Aeroportul Internaţional din Cluj Napoca, Adrian a fost urcat într-o maşină. Pentru că a dorit "să se confunde cu lumea", a fost dus în gara din Cluj de unde a luat trenul spre Topliţa.

Cum a fost şi ce-au făcut
Coşmarul celor doi a luat sfârşit la începutul lunii februarie când au ajuns la baza militară de la Talil, unde au dormit şi au mâncat împreună cu militarii români şi s-au aflat permanent în siguranţă. Operaţiunea de repatriere pe ruta Bagdad – Talil – România s-a făcut sub supravegherea generalului de brigadă Dan Ghica Radu, care este în prezent locţiitorul pentru operaţii al Şefului de Stat-Major al forţelor multinaţionale. După toate prin câte a trecut, Adrian este profund marcat de această experienţă neplăcută. Din cele trei luni, cea mai mare perioadă s-a aflat într-o închisoare din Bagdad, împreună cu peste 400 de deţinuţi arabi. A purtat o salopetă pe care era scris "prizonier de războiţţ. Numele lui a fost înlocuit cu cifre şi a fost supus la interogatorii, inclusiv la detectorul de minciuni, pentru a se stabili dacă au avut intenţii ostile atunci când au luat imagini cu baza militară. Nu au avut acces la avocaţi şi chiar personalul diplomatic de la Ambasada României a primit cu greutate permisiunea să-i viziteze. În momentul eliberării, cei doi se aşteptau să fie mutaţi într-o altă închisoare, dar un sergent major din armata americană a venit cu un ordin scris, care prevedea eliberarea expresă.

Adrian omul
S-a schimbat mult după această experienţă. Chiar dacă are zâmbetul pe buze, albastrul ochilor îi trădează tristeţea şi îngrijorarea. Care încă nu au trecut. Ar vrea să uite tot acest coşmar, să scape de agitaţia generată de presă, dar omul Adrian se simte dator să dea o explicaţie tuturor. Se simte dator faţă de prieteni, faţă de familie, faţă de cei din jurul lui. Şi mai ales dator faţă de propriul eu.
Vrea sa călătorească, să petreacă timp cu iubita lui de la Hunedoara cu care are o relaţie, spune el, mai mult decât perfectă, şi vrea să-şi vadă fetiţa, mai ales că luna viitoare împlineşte trei anişori.
Are multe planuri, sperante şi aspiraţii, dar, înainte de toate ar dori să se liniştească, să-şi adune gândurile şi să se reculeagă. Să trăiască realitatea românească.

Destăinuiri

* Rep: Ce s-a întâmplat de fapt?

A.G.: Prefer să nu spun nimic. Cred că ar fi mai bine să lăsăm lucrurile să se întâmple în firea lor şi după aceea să vă dau un răspuns mai concret. Cred că putem să aşteptăm puţin timp, dacă mă înţelege lumea asta, e, dacă nu, e problema ei. Tatăl meu a avut o vorbă. "Dacă te iei după lume, ca lumea ajungi ". Eu încerc să respect lucrul aşta, şi să lăsăm lucrurile aşa, să nu ne grăbim, să nu le întârziem, bineînţeles lucrurile să decurgă firesc şi să mulţumim lui Dumnezeu că ne vedem în ziua de azi.

* Rep : Cum a fost drumul până acasă, şi cum au trecut cele câteva luni acolo ?

A.G. : Greu, a fost greu. Ştiţi cum e: ca la un sportiv. După un concurs, urmează o perioadă de pauză. Vreau ca acum să rămân în intimitatea mea şi după perioada asta, de recuperare psihică, nu fizică, pentru că nu m-a pus nimeni să trag de haltere, voi spune mai multe. Aş dori să afirm un lucru, pe care-l simt în suflet, şi nu mi l-a impus nimeni, nici presa, nici domunul preşedinte, eu sunt mândru că sunt român. Au dat dovadă şi autorităţile române că suntem români, armata română face treabă bună şi e respectată peste tot, şi… Am stat de vorbă cu un domn general ca şi cu tatăl meu. Mulţumirile trebuie aduse, pentru că le merită. Militarii noştri au 1.300 de misiuni în şase luni. Nici lor nu le este uşor. Şi ei au familii şi copii, mame şi taţi. Şi nu prea cred eu că toată agitaţia asta care se face îşi are rostul. Hai să uităm şi să iertăm pentru că suntem creştini.

* Rep: Ce veţi face după ce depăşiţi acest şoc psihic? Ce planuri de viitor aveţi?

A.G.: Să pun preţ pe ceea ce fac, pe ceea ce am de făcut, să-mi pun ordine în gânduri, să încerc să fiu mai bun, să încerc să nu mai fac aceleaşi greşeli din trecut. Dumnezeu ne-a dat viaţă şi Dumnezeu ne-o ia şi îţi dai seama ulterior că greşeşti, dar în viaţa de zi cu zi încerci să te menţii cu garda sus. Unele persoane încearcă să te înţeleagă, altele nu vor să facă acest lucru. Şi te cred mai rău. Trebuie, însă, să rămânăm creştini, că aşa ne-a fost dat nouă, din vechi timpuri.

Telefon de la Crucea Roşie
Mama lui Adrian a fost supusă, timp de aproape o săptămână, unei presiuni mediatice şi unui stres continuu. Cea mai grea nu a fost aşteptarea ca Adrian să se întoarcă acasă, ci incertitudinea. Atât mama cât şi sora acestuia, venită să-şi susţină moral mama, au avut la dispoziţie foarte puţine informaţii oficiale. În rest, familia românului s-a bazat pe ceea ce a văzut la televizor.

Cine este "spionul"
Adrian Gânceanu este de meserie tâmplar. Vorbeşte bine maghiară şi engleză. A lucrat mai mult timp în Ungaria, însă anul trecut pe 29 mai a luat drumul Irakului. Adrian are o fetiţă de trei ani, însă copilul stă la Oradea, cu mama. Sora lui Adrian, Doina, a venit la Topliţa de la Târgu Mureş şi a stat alături de mama ei până cand Adrian a ajuns acasă. Toţi vecinii de pe strada Cascadei, dar şi şeful Poliţiei Topliţa vorbesc de bine despre familia Gânceanu, în special despre Adrian.

Reacţii la Bucureşti
Arestarea lor a generat un scandal de proporţii la Bucureşti, ce a culminat cu demisia ministrului de Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, şi cu solicitări de audiere a şefului Serviciului Român de Informaţii Externe, Claudiu Saftoiu.

A consemnat Sorina SZAKACS


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Bilanțul final al proiectului „Din grijă pentru tine”. Dr. Simona Gurzu: “Doar 30% din cei consultați au fost declarați sănătoși fizic”

Distribuie În intervalul 10-12 martie s-a derulat, la Târgu Mureș, proiectul „Din grijă pentru tine”, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.