Dorina Grad şi bucuria de a cânta cel mai frumos folclor

Am văzut-o pe Dorina Grad, solistă a Ansamblului Folcloric Mureşul, cântând şi impresionând publicul prin tonalitatea şi timbrul vocii deosebite. Am întâlnit-o în afara scenei şi am găsit acelaşi om deosebit.
8 Reporter: Cum a fost parcursul artistic de la Dej la Târgu Mureş?
Dorina Grad: M-am născut la Beclean şi la Dej am copilărit. Am început să cânt în joacă mai mult, din anul 1980, când am devenit dansator şi cântăreţ în trupa de copii a Ansamblului Someşana din Dej. Apoi nu a mai fost joacă, pentru că încet am început să iau în serios muzica populară, iar când la festivaluri de folclor judeţene şi interjudeţene am început să iau locul I, am constatat că viaţa mea a intrat pe un făgaş pe care de mică l-am dorit. În anul 1991, Festivalul "Maria Tănase" din Craiova, unde am obţinut premiul al II-lea a schimbat "mersul" de până atunci. Iar în 1993 am câştigat Topul Tinerilor Intrepreţi pe ţară, echivalentul "Florii din Grădină". Au urmat înregistrări la radio, filmări. Până acum am avut bucuria de a realiza două albume de folclor, romanţe şi cântece de petrecere, un album de colinde şi un alt album de colinde împreună cu Ansamblul Mureşul.

* Rep.: Ce vă reprezintă, la ce ţineţi cel mai mult atunci când păşiţi pe scenă?
D.G.: Port mereu aceleaşi costume vechi din zona Someşului, formate din poale, cămeşă, cătrinţe, năframă, şi nu renunţ la elementul de autenticitate pe care îl dau opincile. Sunt şi foarte atentă cu repertoriul pentru că nu vreau să copiez pe nimeni şi nici să cânt melodiile altcuiva. Îmi culeg singură cântecele de prin satele din zonă, dar au fost şi cazuri în care instrumentiştii din ansamblu mi-au adus şi ei piese. Trebuie să recunosc însă că au fost cazuri în care aveam linia melodică fără versuri şi urmând pas cu pas culegerile de folclor, ca inspiraţie, am scris textul.

* Rep:. Din experienţa de până acum, cine apreciază cel mai mult folclorul românesc?
D.G.: Am avut nenumărate turnee prin ţară şi după o perioadă tristă în care sălile erau pe jumătate goale, românii au început să se întoarcă la spectacolele de folclor. Dar cele mai vii aplauze şi cea mai mare recunoaştere o avem peste hotare. Sunt spectacole în săli mari, arhipline în care, probabil, sunt doar câţiva români. Străinii ne iubesc şi ne apreciază folclorul foarte mult. Anul trecut în perioada Paştelui am fost într-un turneu în Franţa cu Ansamblul Someşana unde am prezentat şi un obicei de nuntă şi răspunsul francezilor a fost uluitor.

* Rep.: Şi dacă ne referim strict la folclorul ardelenesc?
D.G.: Este poate cel mai apreciat din ţară. Recunoaşterea nu vine neapărat de la specialişti, ci de la colegii noştrii, soliştii din celelalte zone ale ţării şi tocmai de aceea au o greutate mai mare. "Cum se cântă la voi doinele, nu se cântă şi nu le cântă nimeni altcineva", a fost aprecierea colegilor din celelalte zone folclorice, când ne-am întâlnit cu o ocazie nu de mult. La fel e şi în afara ţării.

* Rep.: Aţi reuşit într-un domeniu în care puţini se încumetă să intre şi în care şi mai puţini reuşesc cu adevărat. Lipseşte ceva?
D.G.: dacă aş lua-o de la început tot asta aş face. E o plăcere continuă chiar şi atunci când este greu. Când urc pe scenă sunt fericită şi publicul simte asta. Transmit cu drag muzica mea şi se creează o comuniune neaşteptată. Nu, nu lipseşte nimic.

A consemnat Eugenia KISS