Fabulospiritualitate românească

"Romania – Fabulospirit" este noul slogan menit să poziţioneze ţara noastră ca nou membru al marii familii europene. Sloganul a fost elaborat de Ministerul Afacerilor Externe în colaborare cu compania gav/ Scholtz & Friends, rolul său fiind acela de a comunica Europei faptul că românii sunt oameni spirituali, plini de viaţă, de o reală bogăţie interioară şi cu un spirit fabulos. Aceasta este, pe scurt, argumentaţia oferită de MAE, într-un comunicat de presă dat publicităţii la finele săptămânii trecute. Sloganul ar trebui să se constituie într-un mesaj despre România, o promisiune făcută europenilor şi nu numai, tuturor celor care doresc să viziteze România ca turişti, oameni de afaceri sau curioşi. Ei bine, la auzul sloganului cu pricina, am rămas uluită. Aproape nu mi-a venit a crede. Am văzut cu ochii minţii sutele de pagini de cursuri universitare parcurse, flash-uri de la conferinţe şi training-uri susţinute, unele, de experţi gen Simon Anholt, părintele conceptului de "nation branding". Iar acest prea filozofic, prea vag, abstract şi snob "Fabulospirit" nu se potrivea deloc cu reprezentarea brand-ului, aşa cum este ea teoretizată şi exemplificată în volumele de specialitate din lumea largă. Mai exact, imaginea de brand a Scoţiei, de pildă, este fără doar şi poate kilt-ul şi scotch-ul, a Franţei ar putea fi vinul, castelele Loirei, Turnul Eiffel. Dacă vom încerca împreună un exerciţiu vom vedea că despre Italia, Olanda, Norvegia sau Spania fiecare vom avea aceeaşi reprezentare – Roma cu ai săi pini, lalelele, fiordurile, corida, elemente concrete, reale, cu funcţiuni culturale, turistice, economice viabile. În comparaţie cu imaginile de mai sus, reprezentări reuşite şi reale ale imaginarului colectiv, fabulospiritul nostru este căutat, forţat şi neinspirat şi mizează prea mult pe structura filozofică a poporului român, a cărui chintesenţă este celebra Mioriţa. Aici, intuiţia creatorilor sloganului a funcţionat bine – ceea ce fabulospiritul promite poate fi regăsit la români: visare, imaginaţie bogată, lipsa iniţiativelor concrete, orientare către o dimensiune a fantasticului şi a abstactului. Din păcate, acest spirit fabulos al nostru, ales pentru a ne reprezenta în Europa, nu ne va ajuta să ne câştigăm o reputaţie mai bună, o reputaţie în baza căreia relaţiile economice şi culturale dintre România şi Europa vor prospera.

Diana SĂCĂREA