Moda cerşitului nu a dispărut

Îi vezi în intersecţii, mişunând printre maşini, sau lângă spaţiile alimentare cu mâna întinsă. Au faţa murdară, hainele înnegrite şi poartă după ei ba un biberon gol, ba un carton pe care scrie "muritori de foame". Îi vezi prin cartierul Dacia, lîngă magazine, însoţiţi de tineri dubioşi, servind unora poveşti despre familii numeroase, părinţi morţi şi bani puţini. Au până-n 10 ani şi câştigă din cerşit aproape 10 lei. Iar părinţii lor, vii şi nevătămaţi, îi veghează de pe margine. Deşi au atribuţii legale atât pentru amenzi, cât şi pentru dosare penale, poliţiştii preferă prima variantă, în loc să se ocupe de destructurarea reţelelor de cerşetori, veniţi din localităţile Iernut, Gheja şi Cipău. L-am întâlnit pe Lazăr, adolescent de 16 ani, care ne-a mărturisit că părinţii lui nu îl ajută cu nimic. Deşi este minor, părinţii acestuia continuă să-l trimită la cerşit, covinşi că le va aduce câte ceva pe masă. Convocaţi întotdeauna de reprezentanţii Direcţiei pentru Protecţia Copilului, oamenii legii descind, constată, avertizează şi, mai rar, amendează. Când nu fug, adulţii vinovaţi se aleg cu o sancţiune între 1 şi 5 milioane de lei vechi, pe care nu o plătesc niciodată. Copiii mai ajung, din când în când, prin centrele de plasament. Oricum, cei care se folosesc de micuţi izbutesc în permanenţă să găsească alţi copii. Deşi aceşti indivizi pot fi condamnaţi la închisoare între unu şi cinci ani, poliţiştii nu se ostenesc să le întocmească dosare penale. Tot mecanismul este "uns" de deciziile Tribunalului Mureş, care trimite minorii luaţi în custodie de centrele din judeţ înapoi în provincie, de unde provin majoritatea micuţilor. Odată ajunşi acolo, ei revin în ghearele aşa-zişilor părinţi.

G. L., în vîrstă de 16 ani, se uită cu spaimă spre noi. Întoarce privirea către maşina Poliţiei. Nu spune nimic. Încearcă să o ia la sănătoasa. Nu ştim ce i s-a întâmplat. Deodată, îl vedem în faţa magazinului aşezat pe ciment. Întrebat dacă doreşte să discute cu noi, ne întreabă: "Ce vreţi să-mi faceţi?" Doream doar să discutăm despre situaţia în care se află. Unul dintre adulţii care ne-a sesizat despre copilul care cerşeşte ne spune că a fost un poliţist şi l-a trimis acasă, însă acest lucru a fost zadarnic. Un lucru pe care îl ştim sigur este că acesta locuieşte la părinţi, iar acesta nu doreşte să se întoarcă deoarece nu se înţelege cu părinţii lui. Nicolae Cotta, comandatul Poliţiei Luduş, ne-a spus că acesta a mai fost prins de mai multe ori la cerşit şi cotrobăind în gunoaie. Serviciul de Asistenţă Socială Luduş este prea ocupat să ne răspundă, iar soarta copilului cerşetor rămâne deocamdată o temă de casă pentru serviciile abilitate în astfel de cazuri.

Oraşul indonezian Palembang, din sudul Insulei Sumatra, a adoptat un nou set de legi care îi sancţionează cu 5 milioane de rupii (500 de dolari) pe cei care dau bani cerşetorilor. Noile măsuri sunt destinate să cureţe intersecţiile dotate cu semafoare de copii ai străzii, cerşetori şi vânzători ambulanţi. România, ţara tuturor posibilităţilor, rămîne la stadiul neputinţei. Somn uşor, dragi guvernanţi, instituţii de protecţia copilului şi cei de la Poliţie.

KRISTOF Lajos