Vai de pensia noastra

Începuta în septembrie 2007, goana dupa clienti a administratorilor fondurilor de pensii private ia sfârsit astazi, dupa patru luni în care acestia au încercat sa ne convinga ca sunt solutia optima pentru batrânetea noastra. Conform datelor oficiale, aproximativ 3,5 milioane de români, salariati cu vârsta sub 35 de ani, au fost obligati sa îsi aleaga de buna voie un fond de pensii privat, nehotarâtii urmând a fi distribuiti catre unul din cei 18 administratori, în cadrul unei asa zise "loterii". Personal, mi se pare curios si oarecum în contradictie cu învataturile democratiei ca statul sa te oblige sa aderi de buna voie la un fond privat, fara însa sa îsi asume raspunderea în cazul unui eventual esec. Concret, nimeni nu garanteaza ca sumele cotizate pe durata a câtorva zeci de ani ne vor face senectutea fericita, statul pasând responsabilitatea catre administratorii fondurilor, care se feresc însa ca dracul de tamâie sa garanteze un randament minim anual, cel putin egal cu rata inflatiei, asa cum ar fi normal. Întrucât scepticismul ma caracterizeaza, nu pot sa nu ma întreb, desigur retoric, ce se va întâmpla peste 30 de ani cu aceste fonduri, având în vedere ca istoria noastra post-decembrista nu duce lipsa de matrapazlâcuri financiare, din care as aminti doar "afacerile" Contul Libertatea, Caritas, SAFI sau FNI. Iar cum banii sunt extrem de tentanti, nu e exclus ca uriasele sume strânse în timp sa faca cu ochiul tocmai celor care ar trebui sa aiba grija de ele. Mai ales ca nici pe alte plaiuri lucrurile nu sunt tocmai roz în aceasta privinta, din cauza investitiilor riscante ale unor administratori, milioane de contribuabili din Anglia, SUA sau Grecia ramânând cu ochii în soare si cu scuzele celor care le-au distrus batrânetea.

Alexandru Toth