Prezentari de carte

Raymond Khoury, "Sanctuarul", Editura Nemira, 2007
Aventuri prin timp si spatiu

Dupa succesul mondial înregistrat cu Ultimul templier (2005), scriitorul anglo-americano-libanez Raymond Khoury revine cu un nou roman de acelasi calibru, Sanctuarul (august 2007). Cartea a fost recomandata, pe drept cuvant, drept unul dintre cele mai puternice thriller-uri ale anului. Cu o promptitudine de invidiat, la doar cateva luni Editura "Nemira" o ofera cititorilor români în Colectia "Suspans". Traducerea din limba engleza e semnata de Ana Veronica Mircea. Biografia internationala, spectaculoasa si palpitanta a autorului (refugiat din Liban în 1975, arhitect, agent bancar, scenarist hollywoodian) se "traduce" ea însasi – pe alte planuri – în caracterul unor mega-fictiuni conspirationiste din familia lui Dan Brown. Sanctuarul începe la Napoli, în 1750, cu revelatia unui secret blestemat. Sustragandu-i, în puterea noptii, medalionul simbolizînd stravechiul sarpe Uroboros (cel care-si înghite coada), un principe-talhar îi destainuie marchizului de Montferrat un secret ce ameninta sa schimbe soarta Terrei si o misiune devoratoare. Doua secole si jumatate mai tîrziu, la Bagdad, în casa unui doctor (hakeem) din cartierul în care copilarise Saddam, un detasament american descopera un laborator de experiente umane maligne si urmele doctorului-genetician ce reusise sa fuga cu… vechiul medalion. Aflat pe urmele lui, un agent CIA intra într-un labirint coplesitor. Si, odata cu el, cititorii acestui roman, calauziti de talentul si imaginatia unui nou maestru al genului.
Paul CERNAT

Linda Buckley-Archer, "Gideon hot de buzunare"
Editura "Corint Junior", 2007
Joaca de-a copilaria

Prin cartea Lindei Buckley-Archer ma conving înca odata de un specific englez. Profesorii de colegiu – non-academici, prin practica – doresc cu ardoare, aproape maladiv, obsesiv sa scrie carti pentru copii. Este fara îndoiala o dorinta care se reazema pe o aspiratie spre înaltare sociala si, deci, spre depasire. "Gideon hot de buzunare sau Pierduti în timp" este, în mod cert, o carte pentru copii, mai maricei, dar pentru copii. Marcata, nedesprinsa si atrasa de copilarie, Linda Buckley-Archer ofera copiilor o carte de evaziune, prin care imaginatia, absenta stereotipurilor adultilor care nu ies din realitate, libertatea de a gândi liber binele si raul, fascinatia interdictiei si fictiunii coexista atât de armonios cum numai în mintea unui copil cuibarit în pat se poate întâmpla. Personajul principal, Gideon, poate fi perceput de copii ca un alter-ego, ei traversând timpul în ambele sensuri, ca o incursiune într-o lume în care conventiile adulte dispar. Trairile infantile, exprimate în uluire, primejdie, sperieturi, tulburari, banuieli, dezvaluiri, disperari, îndoieli, nedumeriri etc. inflameaza imaginatia, antrenând psihisme intense si nuantate, considerate specializari emotionale, cu care adultul nu se mai întâlneste. Pentru un adult cartea ar fi un regret, dându-i masura a ceea ce a pierdut, pentru un copil este o vacanta a mintii. Cartea nu poate fi povestita. Poate fi povestita o poveste? Cartea este o experienta inedita, miraculoasa, pe care doar un copil, cuibarit în pat, o poate trai. Cu sufletul la gura. Furat de un amestec savant între fictiv si real.
Aurora LIICEANU

Bernard- Henry Levi, "American Vertigo"
Editura Nemira, 2007
America, USA

Francezii au o limba mult prea frumoasa pentru a nu complica putin lucrurile când scriu, fie si despre eterna lor obsesie militanta, USA. În "American Vertigo", Bernard-Henry Levi pare destul de desprins de locurile comune ale scriiturii franceze inteligente, captive stilistic într-un parti-pris des choses. Înca de la primele rânduri, calatoria autorului pe urmele lui Tocqueville îsi marturiseste indulgenta si curiozitatea de a descoperi un continent aproape cât o tara. O asemenea carte îsi poate înarma cititorul cu un anumit tip de asteptari, legate de ceea ce ar observa, comenta, întelege un francez dintr-un contact de o asemenea amploare cu fenomenul american. Din fericire, B-H.L. scapa tuturor asteptarilor atunci când demonteaza mitul unei natiuni obeze sau scelerate, prea iubitoare de kitch sau de "political correctness". Filtrul privirii nu interpreteaza mai mult decât cauta sa înteleaga, sa explice, sa simta "groove"-ul unui spatiu care, în mod cert, nu se lasa descoperit cu ghidul prejudecatilor în buzunar. Pentru ca respiram aerul unei epoci ale carei mituri se construiesc repede si prost, a carei intoleranta bate în rosu la auzul unei singure limbi straine, e fascinant sa parcurgi un spatiu despre care oricine stie totul astazi, deci mai nimic, având drept amuleta a placerii textului un simplu amanunt ametitor, care ne mai domoleste teama de profunzimi dar si obsesia pentru centru. În Los Angeles exista 84 de cartiere si se vorbesc 120 de limbi. Welcome to the American Vertigo!
Razvan EXARHU