AoLEU!

Dupa câtiva ani de oarecare stabilitate, moneda nationala trece din nou prin momente de panica. La cursul oficial, un Euro a ajuns sa fie cotat în jurul valorii de 3,7 lei, în conditiile în care acum patru luni era apreciat la 3,3 lei. Declinul va continua, spun unii analisti, care se asteapta ca Euro sa atinga în curând pragul de 4 lei. Ce se întâmpla în spatele acestui dezastru? Explicatia oficiala a Bancii Nationale este ca leul pierde teren din cauza cheltuielilor uriase facute de autoritatile locale la sfârsitul anului trecut, când s-a "volatilizat" peste 1% din PIB. Cu jumatate de gura, BNR mai recunoaste ca la deprecierea leului au mai contribuit si deteriorarea principalilor indicatori macroeconomici ai României, precum si evolutiile de pe pietele financiare internationale. Cu toate ca Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, ne îndeamna la calm, argumentele sale sunt neconvingatoare si nu fac decât sa provoace neliniste. Chiar daca autoritatile locale s-au întrecut în cheltuirea unor sume imense pentru ca românasii lipsiti de mijloace pecuniare sa se bucure si ei de un Revelion în strada, cu artificii si niscai formatii, acest lucru se întâmpla curent, de câtiva ani încoace. Fara sa provoace nici o criza la bursa. Nu cumva guvernatorul doreste sa ne arunce praf în ochi, încercând sa acopere incompetenta guvernului? Ce urmeaza, se stie. În plina iarna, românii se asteapta la un tsunami. Evident, un val de scumpiri. Pentru ca – nu-i asa? – la noi totul se calculeaza în Euro, începând cu apa de la robinet si continuând cu ratele de la credite plus dobânzile aferente, chirii, alimente, medicamente, întretinerea la bloc si multe alte facturi. De fapt, ce nu e calculat în Euro în România? Poate doar salariile, alocatiile de stat si pensiile amarastenilor care cotizeaza constiinciosi la buget si strâng cureaua pe zi ce trece, în speranta unor zile mai bune. Am cautat în statistici sa vad când a mai avut loc o astfel de prabusire a monedei nationale. Pe timpul guvernarii Ciorbea, la începutul anului 1997, leul s-a depreciat aproape dublu în fata dolarului american, ducând tara la marginea prapastiei. De atunci, continuam sa bâjbâim în aceeasi tranzitie spre necunoscut, iar promisa luminita de la capatul tunelului pare din ce în ce mai îndepartata.

Alexandru TOTH