Cazuti in misiune

Vlad Vasile, Tanase Alexandru, Cosma Ion, Samoila Ion, Tolan Ion, Pop Gavrila, Tartler Erich, Buda Ion, Corlan Ion, Dinca Gheorghe, Iuhasz Ion, Cosma Ion, Popovici Mircea si Golea Ion. Nume comune intr-o sumbra statistica a mortii. Pe data de 4 noiembrie 1953, ziarul "Steaua Rosie" din Targu-Mures, anunta ca cei 14 au fost executati ca urmare a punerii in aplicare a sentintei de condamnare la moarte pentru acuzatia de spionaj in favoarea SUA. Printre cei impuscati atunci se afla si mureseanul Ion Golea.
Publicate dupa 1990 – doua carti – una scrisa de Nicolae Golea, tatal lui Ion Golea si o alta scrisa de un prieten foarte bun al celui impuscat, medicul brasovean Teofil Mija, precum si câteva însemnari ale fratelui sau, Traian Golea au fost sursele care au constituit baza incercarii mele de a reconstitui câteva din cele mai importante momente ale vietii unui tânar care, la nici 29 de ani, sfarsea sub gloantele plutonului de executie.
Neamul Golea din Bahnea
Nascut intr-o familie numeroasa, de gospodari recunoscuti si puternic implicata în viata comunitatii de români si maghiari din Bahnea, Ionel Golea a beneficiat, ca dealtfel toti ceilalti copii ai familiei, de toate cele necesare pentru a urma studii. Tatal sau, Nicolae Golea, la fel si bunicul sau Gemu Golea, au fost primari de mai multe ori si sub regimul austro-ungar, dar si sub români. Nici unul din membrii familiei nu a învatat ungureste, dar asta nu i-a împiedicat sa aiba relatii bune cu maghiarii din localitate. Ridicarea scolii românesti si a bisericii ortodoxe din Bahnea, se datoreaza în buna masura neamului Golea. În 1940, Ion Golea era elev la Liceul "St. O. Iosif" din Odorhei. Cedarea Ardealului in vara lui '40, l-a obligat sa se mute la Liceul "Timotei Cipariu" din Dumbraveni-Sibiu. Pentru a fi mai aproape de casa, ultimul an de liceu, 1941-1942, l-a urmat la Liceul "Principele Nicolae" din Sighisoara. Dr. Teofil Mija care i-a fost coleg la Dumbraveni si la Sighisoara, mai târziu la Iasi si la Cluj, îl descria foarte sugestiv: "Iradia caldura, dragoste, prietenie. Mereu vesel si bine dispus. Nu putea sa ramâna indiferent la ceea ce se petrecea în jurul sau. Lua întotdeauna atitudine fata de actele de nedreptate, înselatorie sau abuzuri ale celor mari si puternici pe seama celor mici si neajutorati. Nu suporta mai ales minciuna si hotia. Era un crestin convins si traitor…" Atmosfera epocii, puternic marcata de politicianismul ieftin al partidelor incapabile sa faca fata manipularilor regelui aventurier Carol al II-lea, este foarte bine descrisa de dr. Mija. Probabil ca acesta a fost si unul dintre motivele pentru care tânarul Ion Golea, a hotarât în 1938 sa intre în Fratiile de Cruce legionare.
Pe front cu armata romana
Dr. Mija a reusit sa evoce la fel de sugestiv si anii studentiei petrecuti alaturi de Ion Golea la Facultatea de medicina din Iasi. Aceste evocari vin sa completeze schita de portret a unui tânar dezinteresat, foarte religios si mereu preocupat de a face ceva în folosul celor din jurul sau. Apropierea frontului de Iasi, a facut ca studentia celor doi ardeleni, începuta în 1942, sa fie intrerupta în aprilie 1944. S-au refugiat la Alba-Iulia împreuna cu Universitatea din Iasi. Actul de la 23 august 1944 le-a indus un sentiment coplesitor: erau convinsi ca odata intrati în tara, rusii nu vor mai pleca prea curând. Iata ce spunea dr. Mija in cartea sa : "Niciodata n-am putut întelege, nici atunci, nici mai târziu, cum de au putut exista români care sa se bucure de navalirea peste noi a acestor hoarde bolsevice, care sa ne tina ocupati cu ajutorul strainilor din tara sau din alta parte… Amarnice vremuri ne-a fost dat sa traim celor din generatia mea." În septembrie 1944, Ion Golea a plecat voluntar cu armata romana, în Ardealul de Nord, fiind încadrat într-un spital de campanie. Peste doua luni era mutat la Spitalul de zona interioara 105 din Medias. A fost momentul în care s-a hotarat sa organizeze un grup de rezistenta armata în zona Târnavelor, grup care sa fie pregatit sa lupte împotriva procesului, tot mai evident, de comunizare a României. Intentia sa se fundamenta si pe faptul ca în zona, atât printre români, dar mai ales printre sasi, exista un puternic sentiment anticomunist.
Comisarul Moga
Inca de la început, grupul s-a bucurat de o mare sustinere si ca atare, de o mare extindere in plan teritorial. Avea case conspirative în localitatile Biertan, Richis, Pelisor, Zlagna, Ruja, Malâncrav, Apus, Coves, Ighisul Românesc, Noul Sasesc, Vard, Rondola, Copsa Mare. Centrul de comanda urma sa fie situat în padurea Fetea, din apropierea Noului Sasesc, în regiunea Târnavelor. Dealtfel, în documentele operative ale Sigurantei Statului din Medias, preluate apoi de Securitatea Poporului, grupul de rezistenta aparea cu numele de "Grupul Fetea". În iarna anului 1944, Ionel Golea a luat legatura cu unele grupuri parasutate în România de catre guvernul legionar constituit la Viena. Unul dintre aceste grupuri a fost si cel de la Sighisoara, condus de Virgil Totoescu si Ion Gligoras. Acest grup a cazut însa în 1948, ocazie cu care Siguranta din Medias, condusa de comisarul Vasile Moga, a aflat si de Grupul Fetea. În cartea dr. Mija, publicata dupa 1990, apar mentionate persoanele, dar si familiile care au sustinut ani la rând, material si informativ, Grupul de Rezistenta Fetea. Astazi este cert faptul ca Siguranta Statului – asa cum avea sa faca dupa înfiintare si Securitatea – a folosit pe scara larga informatorii. Ea a reusit sa penetreze rezistenta, astfel încât o buna parte din membrii sai au fost deconspirati destul de repede, iar grupul partial dezorganizat.
Jilava…punct final
Ion Golea a fost si el arestat în 1945, într-o întâlnire capcana organizata de Siguranta din Medias. A reusit insa sa evadeze de sub escorta în timp ce era transportat spre arestul Sigurantei din Medias si din acel moment a trecut în clandestinitate. În timp ce se afla la Sibiu, în 1948, a fost din nou arestat – de data aceasta de Securitatea sibiana – dar a reusit din nou sa evadeze. Împreuna cu fratele sau Traian si cu cumnatul Boris Bucsan, au luat hotarârea sa fuga în Iugoslavia ajungând apoi în Germania, în zona americana unde Ion Golea a fost contactat de serviciile de informatii ale SUA. În 1953, împreuna cu grupul celor 13 – ulterior condamnati cu totii la moarte – au fost parasutati în România. Au reusit sa restabileasca contactele cu o parte din rezistentii din Grupul Fetea, dar si din alte grupuri de rezistenta. Între timp Securitatea romana, folosind agenti acoperiti, reusise sa infiltreze, dar si sa controleze respectivele grupuri. La mai putin de doua luni de la parasutare, grupurile de rezistenta contactate de cei parasutati – ca si cei 14 de altfel – au fost arestate. Judecati în procedura de urgenta de Tribunalul Militar din Bucuresti, cei 14 au fost condamnati la moarte si executati. Din Grupul de rezistenta Fetea a facut parte si dr. Teofil Mija, care a fost si unul dintre putinii supravietuitori. Condamnat la 16 ani de închisoare, în 1964 Mija a fost eliberat. S-a integrat cu mare greutate în societate, dar în 1996, dupa ce a luat legatura cu Traian Golea în SUA, a hotarât sa scrie si sa publice cartea care remomoreaza în parte destinul tragic a lui Ion Golea. O modesta placuta de marmura, instalata pe casa familiei Golea din Bahnea – familie risipita astazi în cele patru vânturi – aminteste de sacrificiul lui Ion Golea, un tânar luptator idealist.

Traian Golea (fratele lui Ion Golea)
Nascut în martie 1917 în com. Bahnea, jud. Mures. Istoric, gazetar, editor. Refugiat în anul 1949, în exil, împreuna cu fratele sau Ion Golea. Stabilit initial în Austria, apoi în Germania, a ajuns in cele din urma in SUA stabilindu-se in Florida. A fost si unul dintre cei mai mari aparatori ai cauzei Transilvaniei in strainatate el reprezantand una din vocile cele mai autorizate ale întregului exil în chestiunea Transilvaniei, fiind de altfel considerat drept o autoritate istorica de necontestat. Fondator al colectiei si editurii "OMUL NOU" cu sediul la Salzburg în anul 1950 (transferata apoi la München), al editurii "STUDII ISTORICE ROMÂNESTI" (ROMANIAN HISTORICAL STUDIES). Traian Golea a fost si Presedinte al "Partidului National al Reîntregirii" (Filiala America de Nord – a se vedea lucrarea explicativa Români din afara granitelor tarii, Editura "ROMANIAN HISTORICAL STUDIES", 1997), urmarind printr-o activitate sustinuta lupta de reîntregire a tuturor teritoriilor românesti cu Patria Mama, România; Director al BULETINULUI DE STUDII ISTORICE ROMÂNESTI. Autor prolific, Traian Golea a scris mai multe studii si carti pe care le-a publicat in strainatate. Grav bolnav si constient de boala sa, a revenit in tara pentru ca dorea sa moara acasa. A decedat in septembrie 2006.

Nicolae BALINT