Religie de barbari

Acum vreo doua zile eram în parcul orasului bucurându-ma de o placuta zi de toamna. Pe o banca alaturata, doi mult prea zelosi crestini înarmati cu tot soiul de reviste si brosuri, încercau sa convinga un pasnic batrânel, ca religia lor „e singura care se bazeaza doar pe Biblie.” Si totul s-ar fi terminat probabil în cel mai normal mod cu putinta, daca prin zona n-ar fi trecut o guresa si tare ortodoxa cucoana. Ce a urmat e lesne de înteles, mai ales ca în sprijinul pasnicului batrânel si a guresei cucoane au mai sarit si un popa trecator si alti vreo doi  trei vasnici aparatori ai traditiilor si a stravechii credinte românesti.
Cert este ca schimbul de replici a trecut cu mult pragul bunului simt si un pic a lipsit sa nu se lase cu paruiala, chiar daca în toata gâlceava, sincer sa fiu nu am gasit nici un folos. Ca unii citesc pe o Biblie „traducere mai noua” si se cred mai cu mot, iar ceilalti se încred în Sfânta traditie si se cred si mai cu mot, e oarecum de înteles. Dar de aici si pâna la razmelita, al carui martor involuntar fusesem, cel putin mie mi se pare a fi o cale destul de lunga.
Totusi, întâmplarea în sine mi-a deschis calea unor mici reflexii. Din cele mai stravechi timpuri, religia a stat la baza unor mari atrocitati. În numele unor dogme de neînteles s-au varsat râuri de sânge, oamenii si-au pus piciorul pe grumaz unul altuia, s-au format ierarhii si s-au cladit imperii. Iar când în toate aceste orânduiri se gaseau altii care sa gândeasca altfel, se varsa si mai mult sânge, totul în numele unui Christos pe care nimeni nu se sinchisea sa-L înteleaga.
Astazi vremurile s-au schimbat, dar pasiunea oamenilor pentru religii absurde a ramas. Iar daca acum nu prea mai vezi oameni omorându-se între ei pentru astfel de îndeletniciri, e pentru ca barbaria de altadata s-a mai spilcuit pe ici pe colo. În rest, spiritul de „pune-ti-as piciorul pe grumaz în numele lui Christos” a ramas neschimbat.
Din putinul pe care l-am citit în scrierile sfinte, stiu ca atunci când a fost pe pamânt, Mântuitorul a dat doar doua porunci: „Iubeste-L pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta si pe aproapele tau ca pe tine însuti.” si tare cred ca tot ce trece peste aceste doua porunci e doar…religie. Iar religia care te face mai cu mot decât cei care nu gândesc ca tine, oricâte haine cernite ar purta si oricât de spilcuite ar încerca sa fie, tot religie de barbari se cheama ca e.