Home / Editorial / Visul unei zi de iarna

Visul unei zi de iarna

Distribuie

Erika_MARGINEAN_75.gifVazand cozile interminabile de trista amintire pe la chioscurile de bilete de transport in comun am crezut ca biroul mobil va rezolva problema. Dar n-a fost sa fie, pentru ca acel autobus “ghiseu” a avut proasta inspiratie de a se opri taman in statia de autobus, or cei fara legitimatie nu indrazneau sa se apropie de el…Tineri si varstnici continuau sa serpuiasca pe la gemuletul chioscului de bilete, situat ceva mai sus in apropierea cladirii Tarom. Iar in autobusul ghiseu cu biletelul pe parbriz, se plictisea duduia in lipsa de clienti.  Paote de aici mi-a venit ideea trasnita, desigur, cum am putea face sa scapam de vesnica reinnoire a abonamentelor. Caci pensionarul de anul trecut va fi si la anul tot pensionar, iar elevul, studentul cel putin patru ani, tot elev va ramane. La ce bun atata risipa de timp, energie, forta de munca, hartie si mai stiu eu ce. Cineva ar trebui sa gaseasca o solutie! Poate 2% din impozit?
In plina criza economica sub sabia somajului, e o idee nebuneasca. Dar calatorind comod intre doua statii de autobus, poate din cauza caldurii, am vazut cu ochii mintii un autobus in care lumea urca si coboara fara legitimatie de calatorie, soferul nu pierde vremea cu vanzarea biletelor, distratii nu se scotocesc prin buzunare minute in sir cautand banutii, calatorii nu fac slalom printre scaune incercand sa procure biletul de la taxatoare sau de la sofer, de fiecare data de altundeva decat au intuit, desigur, calatoria nu e tulburata de invazia controlorilor, nimeni nu e dat jos ca a fost prins fara bilet, se circula fluent, respectand programul, iar  microbuzele nu se baga in fata autobuselor ce vin si pleaca intr-o veselie trecand cu eleganta lor galbena…Scuzati. Trebuie sa cobor. Pe data viitoare!


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

EDITORIAL: Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de la Ulieş

Distribuie Undeva prin luna iulie am primit un telefon de la Costi Dumitru, profesor şi …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.