Sanatatea sufera de boala incurabila?

In mult hulita epoca daca proaspatului absolvent de liceu i-ar fi venit ideea “sa dea la medicina” in ultimul moment, nu ar fi avut nicio sansa de reusita, pentru ca ceilati 14-15 contracandidati l-ar fi mancat cu fulgi cu tot! Cei care s-au pregatit din primii ani de liceu pentru aceasta cariera, luand meditatii si “tocind” din scoarta in scoarta manualele de anatomia omului, biologia si mai stiu ce, l-ar fi anihilat cu siguranta! Acesti fanatici aveau acel ceva absolut necesar unei profesii ca medicina, aveau chemare! Unii au intrat probabil si atunci pe baza P(ile) C(unostinte) R(elatii), caci altfel nu-mi explic de unde atatia nechemati in oastea lui Hipocrat! Nu-mi pot imagina cum poate un medic care a depus vestitul juramant sa trimita bolnavul la plimbare! Sa-l paseze ca pe o minge de carpa in terenul advers! Vorbesc de acel caz nefercit de la Slatina, dar care se putea intampla oriunde!
Cati domni Lazarescu trebuie sa mai moara pe holurile spitalelor pana cand se va produce minunea: bolnavul sa fie mai intai salvat si abia pe urma sa se treaca la cele administrative, cine plateste perfuzia, cine deconteaza plosca?
Ma intreb daca in locul acelui bolnav ar fi fost o blonda superba, s- ar mai fi pus problema cine plateste cheltuielile? Mira m-as!
Alt caz la fel de uluitor. O femeie din vestul tarii a nascut prin cezariana un copil cu doua capete. Parca ar fi o stire din o mie opt sute! Cum poate un medic cu tehnica inceputului de mileniu trei sa nu vada pe monitorul ecografului ca gemenii unei gravide nu sunt gemeni, ci un monstru cu doua capete! Nu ar fi fost normal sa se auda doua batai de inima, ma intreb si eu ca un chibit. E uluitor cata nepasare e peste tot. Si atunci va intreb: cine va salva sanatatea de colaps?