Stanca George: „Cartea e ca o femeie, degeaba te uiţi la poza ei …”

Poetul şi jurnalistul George Stanca a fost ieri, 13 ianuarie, oaspetele Universităţii „Petru Maior”, unde a susţinut conferinţa cu tema „Eminescu şi ceilalţi”, eveniment organizat de Catedra de Filologie a Facultăţii de Ştiinte şi Litere din cadrul UPM. Acid şi cu comentarii critice asupra realităţii prezente, poetul George Stanca a creionat importanţa şi rolul operei eminesciene, precum şi realitatea sumbră în care trăim. „În acest moment politic, Eminescu este ultima speranţă a românului, o speranţă precum o icoană, deoarece nu o să vină el din mormânt să ne ajute. Ne poate însă ţine unitatea naţională, cu ideile sale, inclusiv cu frumuseţea şi generozitatea poeziei lui. Am ajuns să ne urâm între noi, am ajuns să ne furăm căciula, să folosesc un termen popular. Am auzit ceva mult mai nou şi mai up datat, care zice „furaţi-ne şi zahărul din cafea”, un citat dintr-un politician contemporan. Este foarte grav, şi după părerea mea, la această oră, România este o ţară care se dezagregă, atât de frumos şi de armonios, aşa cum au dorit puterile care s-au supărat, atunci când s-a petrecut actul de la 1918” a precizat George Stanca

Taxarea „manelismului” românesc

Nu a fost iertat de către poet, fenomenul de manelizare a societăţii româneşti, considerând nivelul cultural al Romăniei, ca fiind situat la “piciorul broaştei.” „Nu mai există nimic, există doar aşa numitul manelism. El reprezintă un subfenomen cultural care dă măsura percepţiei a majorităţii tinerilor din această generaţie. Ei nu au o aşa mare vină, vina o poartă politicienii şi tot ce au făcut ei până acum. Nivelul cultural e la piciorul broaştei, sub zero chiar. Broasca dacă stă în noroi piciorul i se duce mai jos” a precizat Stanca.

Elogiu cărţii
Poetul nu şi-a uitat statutul, recitănd din versurile sale, atrăgând atenţia asupra fenomenului nociv al internetului, care tinde către o înstrăinare între oameni, şi pierderea savoarei lecturii.
„Concepţiile mele despre cultură şi spiritualitate sunt legate de formarea mea într-o perioadă care a trecut, când măsura inteligenţei unui individ pe scara socială o reprezenta gradul de cultură. Acum, poate s-a schimbat acest accent, cultura a devenit una „netoidă”, însemnând ceea ce se întâmplă pe internet. El are şi o parte bună, şi una rea, ne face să ştim mai multe dar ne dezumanizează. Fiind un poet destul de senzual, am spus tot timpul că, cartea este ca o femeie, degeaba te uiţi la poza ei, dacă nu o mângâi, nu ai nici un sentiment. Aşa şi la o carte, a citi o carte, este după mine un act senzorial extraordinar,” a menţionat George Stanca.