Depresia la adolescent

În condiţiile zilelor noastre, de instabilitate şi insecuritate socioeconomice marcate, cu un mediu care nu este suficient de protectiv pentru copiii noştri, nu este o surpriză să constatăm, din păcate, că acum multe din problemele psihice care erau tipice vieţii adulte apar la vârste din ce în ce mai fragede. La fel întâlnim şi depresia, o tulburare a dispoziţiei (stării sufleteşti), din ce în ce mai frecvent la copii şi adolescenţi. Sunt studii care au determinat faptul ca aproximativ 12% dintre adolescenţi au avut cel puţin un episod depresiv major, cu o frecvenţă mai mare la sexul feminin.
Avem mai mulţi factori care contribuie la instalarea simptomelor depresive: schimbări frecvente de domiciliu, schimbarea locului de muncă al părinţilor, divorţuri, separări, plecarea la muncă peste hotare sau decesul persoanelor apropiate, antecedente de depresie în familie, comportamentul agresiv sau neglijenţa, alcoolismul în familie, bolile cronice ale copilului sau respingerea de către cei de aceeaşi vârstă.
Pretenţiile tot mai mari pe care le are adolescentul de la viaţă şi de la el însuşi sunt grevate pe valoarea tot mai mare acordată în societatea noastră standardelor economice ridicate (înfăţişarea, îmbrăcămintea, posesiunile) în detrimentul valorilor morale şi sufleteşti. Şi aici ca o mică paranteză trebuie să menţionăm felul în care se socializează copiii în zilele noastre, când reţelele sociale dau iluzia unor nesfârşite posibilităţi de relaţionare instantanee, cu mult mai multe persoane decât este posibil în viaţa reală, relaţii virtuale care necesită consum de timp şi energie. Adolescenţii şi copiii noştri sunt avizi de socializare, aşa cum eram şi noi, de altfel, dar sunt prinşi în mrejele acestor relaţii fără prea multă profunzime sau implicare într-un mediu în care totul se petrece foarte rapid şi posibilităţile par nelimitate. Este o realitate pe care trebuie să o acceptăm ca atare, e greu sau chiar imposibil să interzici adolescentului să fie ca ceilalţi, să se integreze şi ca atare să urmeze regulile generaţiei sale.
Adolescentul prezintă rar sau poate niciodată masca depresiei care apare la adultul deprimat. Trăsăturile adolescentului nu sunt căzute, nu pare abătut. În schimb, poate avea un aer ostil, încruntat sau încăpăţânat, cu iritabilitate crescută. Uneori poate fi interiorizat, inhibat ori total indiferent la conversaţie, răspunzând la întrebări cu o voce monotonă. “La ce bun toate acestea, este inutil”, “Nu sunt bun de nimic, nu voi realiza niciodată nimic”, “Nimeni nu ma iubeşte, nimeni nu se interesează de mine”.
Există o lipsă de implicare, de interes, lipsa plăcerii exprimate prin dezinteres pentru şcoală, pentru relaţiile cu prietenii, pentru practicarea unui sport sau activităţi culturale obişnuite: “Singurul lucru care mă interesează este să ascult muzică…”
Iritabilitatea este o trăsătură caracteristică, adolescentul nu suportă nici cea mai mică remarcă sau glumă, glumele care-l făceau înainte să râdă acum îl enervează, se agită, ameninţă, sparge uneori obiecte sau plânge, se izolează în camera sa. Este obosit şi lipsit de energie. Se subapreciază: “Nu voi reuşi niciodată”, “Nu sunt bun de nimic”, “Nu reuşesc să am prieteni…”
Tulburările de somn sunt foarte frecvente, dificultatea de a adormi, treziri frecvente, coşmaruri, de asemenea tulburările de alimentaţie, comportament anorexic tipic sau bulimic şi alcoolismul.
Ansamblul acestor simptome este durabil şi stabil şi conduce la o “stare” pe care chiar adolescentul şi cu atât mai mult anturajul său o percep ca fiind foarte diferită de comportamentul obişnuit: “Nu-l mai recunoşti, nu mai este acelaşi”, spun părinţii. (adaptat după Marcelli şi Berthaut, 2007).
În cadrul Centrului de consiliere pentru părinţi al Organizaţiei Salvaţi Copiii filiala Mureş există specialişti în domeniul psihologiei şi psihiatriei copilului şi adolescentului pregătiţi să raspundă întrebărilor cititorilor şi să asigure consult, psihoterapie şi tratament gratuit celor care ni se adresează.