Vocile Cetăţii: Statul trebuie să finanţeze serviciile de urgenţă indiferent de forma de proprietate a furnizorului de servicii medicale

Referitor la controversatul proiect de modificare a Legii Sanatatii, vin cu urmatoarele precizari corelate cu situatia actuala a sistemului sanitar in Romania.
Acest proiect enunta doar o agonie de principii legate de organizarea si functionarea sistemului sanitar intr-un mod absolut inoperabil, doar iluzoriu as spune eu, lucruri care nu aduc nici o noutate sistemului, dimpotriva este o insiruire de definitii fara sa se faca vreo precizare clara si concreta cu privire la punerea in aplicare a acestora.
Deci proiectul este ambiguu si neclar.
Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca da, sistemul sanitar trebuie reformat deoarece in ultimii ani acesta s-a degradat continuu, modul de gestionare a acestui sistem a fost unul defectuos si pot sa nominalizez cateva probleme grave ale acestuia:
• Subfinantarea;
• Lipsa predictibilitatii atat pentru asigurati privind garantarea si prestarea serviciilor medicale in conditii optime cat si pentru personalul medical;
• Clasificarea eronata si subiectiva a spitalelor in functie de numarul specialitatilor si nu in functie de competentele si dotarile sectiilor pe specialitati din spitale;
• Intarzierea punerii in aplicare a obligativitatii acreditarii spitalelor;
• Inchiderea spitalelor pe criterii politice;
• Si nu in ultimul rand sistarea programului de evaluare a starii de sanatate a populatiei care era una din cele mai eficiente masuri de a face preventie prin costuri mici anticipand posibilitatea imbolnavirilor, costurile fiind mult mai mici decat atunci cand descoperi o boala incurabila unde costurile sunt infinit mai mari.
Iata de ce este foarte necesara o reformare a sistemului sanitar dar nu in forma propusa acum spre dezbatere.
Aceast proiect da posibilitatea schimbarii formei de proprietate dar nu exemplifica cum si de ce. Va spun sincer aici nu e vorba de forma de proprietate, ea poate fi publica sau privata fara nici o problema. Adevarata problema este cum imi va fi garantat mie ca si cetatean contribuabil ca voi avea acces la servicii medicale in baza asigurarilor efectuate de mine la orice unitate spitaliceasca autorizata indiferent de forma de proprietate.
Cel mai important aspect care nu este dezbatut explicit in noul proiect este cel al finatarii activitatii medicale.
Este foarte necesar si oportun ca finantarea sa urmeze asiguratul-pacientul acolo unde opteaza sa se adreseze pentru serviciile medicale. Iar in baza serviciilor medicale prestate, Casele de asigurari sa deconteze apoi aceste servicii.
Este necesar sa se definitiveze pachetul minim de baza sustinut pentru orice cetatean indiferent ca este sau nu asigurat, pentru a beneficia si de servicii medicale de urgenta in baza unui fond comun de solidaritate la care trebuie sa subscriem cu totii, iar de aici incolo fiecare cetatean in functie de contributiile obligatorii si voluntare la schemele de asigurari sa beneficieze de servicii medicale proportional cu contributiile personale.
Este important de stiut faptul ca azi, chiar si dupa aceasta regretabila demisie a dr.Arafat, dar si inainte, situatia era aceeasi, la fel de grava , adica acest proiect de modificare a legii sanatatii nu intrevede nici o schimbare benefica pentru cetateni ci doar o lipsa de predictibilitate la singurul lucru care ne-a mai ramas: sanatatea si viata.
Regret demisia dr. Arafat, consider ca  isi va relua activitatea medicala, atat de benefica pacientilor in sistemul de urgenta si cred ca a venit timpul ca acesta sa nu mai gireze o guvernare atat de defectuasa alaturi de cei de la PDL-UDMR.
Legat de sistemul sanitar de urgenta vreau sa fac urmatoarele precizari:
Dau un exemplu: o unitate spitaliceasca privata cu 150 paturi si cu toate specialitatile chirurgicale, specialitatea de cardiologie interventionala, neuroradiologie interventionala, obstetrica si neonatologie, este autorizata de Ministerul Sanatatii sa functioneze, este evaluata de Casa de Asigurari de Sanatate si indeplineste toate conditiile legale si de infrastructura si resurse umane pentru desfasurarea actului medical la cele mai inalte standarde. Daca aceasta unitate spitaliceasca privata ar putea sa includa in organizarea sa si o unitate de primiri urgente atunci serviciul medical ar fi complet si nu trunchiat. Deasemenea este bine de stiut faptul ca azi urgenta este finantata direct de la Ministerul Sanatatii doar pe spitalele de urgenta, astfel incat transferul unor pacinti din spitalele private este justificata nu din erori medicale invocate de unii “rauvoitori” ci pentru faptul ca serviciile medicale de urgenta sunt decontate doar spitalelor de urgenta, finantarea acestora nefiind posibila la o alta unitate sanitara.
Concluzionand, intr-un spital privat se poate autoriza o unitate de primiri urgente daca aceasta indeplineste conditiile legale de autorizare impuse de reglementarile in materie privind sistemul de urgenta, forma de proprietate, repet nu este o problema, problema este finantarea acestor servicii medicale de urgenta.
Ceea ce trebuie retinut, este faptul ca o diversificare, o crestere a numarului de unitati de primiri urgente nu va distruge sistemul actual ci il va imbunatati, sa nu uitam ca in privat infrastructura si dotarea cu echipamente medicale este net superioara sistemului public, resursele umane, personalul medical este acelasi cu aceeasi pregatire medicala de urgenta, nu-mi explic de ce se ridica suspiciuni cu privire la calitatea actului medical? Parerea mea este ca suntem pe o pista falsa si adevarata problema nu este nici urgenta nici privatul ci incapacitatea celor care managereaza aceasta reforma de a rezolva adevaratele probleme din sistem si a identifica parghiile necesare finantarii acestuia in mod eficient pentru a garanta dreptul constitutional al cetateanului la sanatate.

Ionela CIOTLĂUŞ, preşedintele PNL Târgu-Mureş