Codruţa Băciuţ şi „curajul” de pe blog

„Scanând” în week-end-ul trecut mai multe site-uri, în căutare de posibile subiecte, atenţia mi-a fost atrasă de o postare de pe blogul Şcolii Generale nr. 2 din Târgu-Mureş. Textul se numeşte „Şcoala noastră NU se numeşte Bernady Gyorgy” şi militează pendru desfăşurarea în bune condiţii a procesului instructiv-educativ. La final, internauţii sunt rugaţi să dea un clic „pentru a transmite acest material pe Facebook”.
Care va să zică, logica elementară ne face să ne gândim că dascălii de la respectiva şcoală doresc ca ideile lor să fie aflate de cât mai multe persoane. „Contrar unor zvonuri apărute în ultima vreme, ţinem să informăm elevii, părinţii şi opinia publică de faptul că Şcoala Generală nr. 2 NU se numeşte Bernady Gyorgy, iar cadrele didactice de la secţia română NU doresc să părăsească această şcoală”, se spune la începutul documentului. Sună – dacă nu apocaliptic – în orice caz grav, nu?
Curios să aflăm despre ce e vorba, care e problema, am rugat-o pe una din reporterele „Zi de zi” să se intereseze la faţa locului şi apoi să publicăm nemulţumirea cadrelor didactice (dacă exista aşa ceva), precum şi un punct de vedere al directoarei Codruţa Băciuţ.
Ciudat, doamna a refuzat să facă orice comentariu, argumentând că nu are nimic de spus!?!
Motiv pentru care îi recomand amical ca înainte de lansarea unei idei pe site-ul unităţii de învăţământ pe care o conduce, să îşi asume respectiva idee cu responsabilitate şi – de ce nu – cu curaj.