Jocul Numerelor, preferatul clasei I C de la „Coşbuc”

Prima zi de şcoală după o vacanţă bine meritată, m-a găsit la Gimnaziul „George Coşbuc” din Târgu Mureş. O şcoală frumoasă, bine întreţinută, cu un portar grijuliu, cu personal de îngrijire ce lucrează de zor la menţinerea curăţeniei de pe coridoare şi  un corp didactic dedicat profesiei coordonat de prof. Laslo Maria, directoarea gimnaziului. Pe scurt: Gimnaziul „George Coşbuc.”
La etajul doi al clădirii am intrat în clasa I C, condusă de învăţătoarea Palfi Maria. O clasă de copii cuminţi, disciplinaţi. Am întrebat- o pe conducătoarea lor, cum reuşeşte să menţină ordinea în clasă, folosind un ton atât de calm? Mi-a explicat în câteva cuvinte: „Am o vechime de 32 de ani la catedră! Sunt convinsă că vorba dulce mult aduce. Cu respect şi mult tact  reuşim să ne înţelegem bine cu copiii”, mi-a dat de înţeles. Apoi mi-a explicat de ce şi-a ales această profesie. „Eram elevă în clasa a IV-a când mi-a venit ideea să mă fac învăţătoare. Dintre cei 36 de absolvenţi ai şcolii generale eram singura care am fost convinsă că asta rămâne alegerea mea. Aşa am urmat Liceul Pedagogic din Odorheiu Secuiesc, iar după revoluţie, în 2008 am terminat şi o facultate, iar acum am şi gradul I didactic”, a continuat învăţătoarea.
Stând de vorbă cu elevii am aflat că nu le pare rău după grădiniţă! „E mult mai frumos la şcoală! Învăţăm lucruri interesante, deşi era bine la grădiniţă când ne jucam!”, a spus unul dintre ei, ca altul să intervină. „Şi la şcoală ne jucăm, dar mai puţin”! Auzind asta, toţi care aveau „jocul numerelor” la ei, l-au scos din ghiozdane şi mi-au arătat că deşi sunt la secţia maghiară, ştiu să răspundă cu propoziţii întregi la întrebări. „Noi pentru astăzi am pregătit…Apoi discuţia a deviat la păreri pro şi contra despre diverse meserii. Astfel am aflat că „ e foarte grea meseria de ziarist”, că „trebuie să lucrezi la SMURD ca să salvezi oamenii pentru că se întâmplă multe accidente”. Cei doi prieteni din ultima bancă de la geam au susţinut că vor fi colegi la SMURD. O fetiţă mi-a povestit despre  meseria de veterinar. „Îmi plac animalele. Am acasă doi papagali. Nu sunt mari, dar au trei ani deja şi încă nu vorbesc, aşa că nu vor mai învăţa să vorbească! Unul e alb, cel mic şi masculul e galben cu verde”. O altă fetiţă mi-a promis să mi facă şi mie coafura, după ce le coafează pe mama şi pe bunica ei. Un băiat mi-a explicat că vrea să devină general de armată. „Ca să dea ordine soldaţilor de rând”. Ordinele se transmit prin radio, aşa că nu va pleca la nici un război! Am fi continuat interesanta discuţie, dar ora s-a terminat! Continuarea o lăsăm  pe altădată!