Am primit la redacţie o scrisoare deschisă, adresată cadrelor didactice din UMF Târgu Mureş. Această scrisoare deschisă a fost adoptată de comunitatea academică maghiară din UMF Târgu Mureş la şedinţa din 13.01.2012. În scrisoare se arată: „având în vedere politizarea şi mediatizarea excesivă a situaţiei din universitatea noastră, dorim să precizăm punctul nostru de vedere în legătură cu constituirea secţiei maghiare la UMF Târgu Mureş”. Sunt redate pasaje din articolele din Legea Educaţiei Naţionale, 1/2011, în care se precizează că învăţământul superior pentru minorităţile naţionale se realizează în secţii sau linii cu predare în limbile minorităţilor naţionale, cu regulament de funcţionare propriu, prin hotărâre a senatului universitar”. Toate bune şi …legale. Dar aici intervine teama celor de la secţia română care-şi văd periclitate posturile, ba mai mult, unii vorbesc de teama de a nu se repeta povestea cu Liceul Bolyai, de unde, în ani în urmă, au fost mutaţi elevii de la clasele cu predare în limba română.
Semnatarii scrisorii solicită introducerea limbii maghiare la lucrările practice, stagiile clinice, „fără a neglija însă pregătirea profesională în limba română, (…) rapoartele de gardă, întocmirea documentelor medicale, comunicarea cu medicii români vor fi în limba română”. Totodată semnatarii scrisorii deschise precizează că nu vor spitale separate, laboratoare separate. „Precizăm că nu dorim spitale separate, nu dorim laboratoare separate, nu dorim bază de cercetare separată, nu dorim ca studenţii maghiari să înveţe medicină exclusiv în limba maghiară, nu dorim ca absolvenţii noştri să fie incompatibili cu profesarea medicinii în România, pe motivul necunoaşterii limbii.
Acum stau şi mă întreb, cui prodest?
Dacă ani de zile UMF a fost considerată cea mai prestigioasă unitate de învăţământ ale cărei diplome au fost recunoscute şi acceptate oriunde în lume. Dacă absolvenţii au ajuns medici şi cercetători de seamă, ducând peste mări şi ţări faima şcolii noastre, la ce bun trebuie băgată zâzania între medici, între studenţi? E un lucru ştiut că de obicei omul învaţă mai repede orice noţiuni în limba lui maternă, dar asta nu exclude ca învăţând într-o altă limbă, nu ar putea la fel de bine să se descurce, mai ales în medicină, unde majoritatea expresiilor sunt în limba latină! Mai uşor de reţinut decât într-o traducere forţată, complicată. Părerea mea. Dacă medicul-european fiind, cunoaşte şi o altă limbă în afara celei cu care l-a înzestrat natura, cu atât mai bine. Priviţi exemplele celor care au plecat peste hotare. Nevoia i-a făcut să înveţe germana, franceza, maghiara, engleza…pentru a se putea înţelege cu bolnavii şi cu colegii de breaslă, la nivel de conversaţie, dar termenii medicali tot în latină îl înţeleg cel mai bine! Cel mai român verde sau cel mai secui-ungur, va vorbi pe limba pacientului dacă e medic adevărat, din dorinţa de a – l ajuta pe bolnav, ori de dragul plicului, dacă a ajuns medic din întâmplare. Am spus!
Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:
Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri
Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor
”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”
Clean-up. Curajul Mădălinei
Povestea lui Mircea
Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri
De asemenea, verificati
EDITORIAL: Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de la Ulieş
Distribuie Undeva prin luna iulie am primit un telefon de la Costi Dumitru, profesor şi …