Grupa Piticilor de la „Coşbuc” pictează fulgi de nea

Prima ninsoare adevărată din acest an a aşternut în câteva ore un strat gros de zăpadă în curtea Gimnaziului „George Coşbuc”. Ocolesc clădirea şcolii, lăsând urme adânci, deşi omul de serviciu încearcă din răsputeri să păstreze o cărare măturată. Ninge mărunt, dar cu spor. Ajung la clădirea anexă, acolo unde e şi sala de sport al şcolii şi bat la uşa celor mai mici „grădinari”. „Suntem grupa mică a Piticilor, de la Grădiniţa cu Program Normal din cadrul Gimnaziului „George Coşbuc”, ne spune educatoarea Ternoveanu Maria- Mădădlina. Copiii stau cuminţi în jurul mesei şi pictează –după cum aveam să aflu nişte fulgi de nea. Cu acuarelă albă, piticii pun  pete cu buricul degetului minunându-se cum se adună fulgii, acoperind cola de hârtie, de imediat ajung de un om de zăpadă .”Ne place zăpada”, îmi răspund copiii, chiar dacă e rece şi umedă!
În timp ce piticii pictează, tânăra educatoare îmi povesteşte că a moştenit înclinaţia pentru meseria de la mama ei, educatoare şi ea, astfel că fără ezitare s-a înscris la Liceul Pedagogic din Târgu Mureş, ale cărui cursuri le-a absolvit în urmă cu trei ani. „Îmi plac copiii şi îmi face plăcere să lucrez cu ei. În grupă azi avem doar nouă copii, cei mici răcesc repede, mai lipsesc. Grupa mică e alcătuită din copii cu vârsta cuprinsă între trei şi patru ani jumătate, care se simt bine în această sală spaţioasă, cu multe jucării şi cu activităţi interesante, potrivite vârstei lor”, remarcă educatoarea.
Copiii termină picturile şi ne pregătim să facem nişte poze, discutând între timp despre ce ar vrea ei să devină când vor fi mari. Răspunsurile sunt din cele mai diverse. Un băieţel se laudă că el ştie să gătească, deci se va face bucătar. Un altul vrea să fie jandarm, că tot au de lucru zilele astea, i-a văzut la televizor. Un altul imediat îi sare în ajutor. El vrea să fie „poliţie”. O fetiţă vrea nici mai mult, nici mai puţin, decât să devină prinţesă, iar alta balerină. Nu lipseşte nici meseria de pastor, deşi nu sunt sigură dacă se referea la pastor sau la păstor, fetiţa abia şuşotind. Un băieţel blond, foarte jovial, îmi spune că el vrea să fie ”mare, ca să meargă la mare şi să fie salvamar în apă”. O fetiţă auzind una ca asta, spune că vrea şi ea să fie mare, „ca să merg singură afară, că acum nu mă lasă”. Avem secretoşi şi printre pitici. Unii care se mai gândesc, sau nu vor să-mi spună ce ar vrea să lucreze ca să câştige bani. Cineva bate la uşă şi intră cu un coş mare plin cu cornuri şi lapte. E vremea să mă retrag!