Dragoş Curtifan, business-man-ul care trăieşte pentru baschet

„Îmi place să cred că Labradors este cel mai mare club de baschet din judeţ”, îşi începe povestea Dragoş Curtifan, unul din managerii companiei ThreePharm din Târgu-Mureş, scouter la U Mobitelco Cluj – campioana României la baschet şi preşedinte al clubului Labradors Basketball din „oraşul trandafirrilor.”
Plusvaloarea, esenţială şi în sport
Un om „trei în unu” – cum găseşti doar în oferte – şi cu o concepţie unitară indiferent dacă vorbeşte despre sport, business sau în general despre viaţă: ca să reuşeşti în ceea ce întreprinzi şi ca să câştigi respectul semenilor, nu e suficient să fii corect cu cei din jur, ci trebuie, înainte de toate, să fii corect cu tine însuţi. „La primul antrenament au venit opt copii, eram supărat la acel moment, nici n-am vrut să continui. Atunci apropiaţii mi-au zis că  pentru cei opt care au venit ar fi păcat să nu continui. Am luat-o la drum încet, încet. Peste o lună au fost 12, apoi 25, într-un an 75. Am crescut şi acum am ajuns la 270 de copii şi şapte antrenori”, spune, cu satisfacţie, Dragoş Curtifan. „Scopul meu, al nostru de fapt, a fost să creem o masă şi să punem pe hartă şi numele Labradors Basketball alături de celelalte cluburi. Nu să furăm altora jucătorii. Primul obiectiv e să îţi faci volumul şi apoi, după ce îl ai, să lucrezi pe calitate şi concentrat să clădeşti proiecte de performanţă. Aici e baza dezvoltării… ce aduci nou? Am creat şapte antrenori care nu existau. Am mare încredere în ei, discutăm, stabilim clar modelul unitar de antrenament. Construim, avem o linie de urmat şi aducem întotdeauna ceva nou. Plusvaloarea e esenţială”, adaugă omul de sport despre filozofia care îi călăuzeşte activitatea.
Corectitudine made in Suedia
Titrat în domeniul comerţului exterior la o universitate din Suedia, ţară care i-a acordat dealtfel şi cetăţenia, Dragoş Curtifan a mai studiat în România, Australia şi Spania. Vorbeşte fluent cinci limbi şi ţine morţiş să implementeze şi în România ceea ce l-a impresioant atât de mult pe perioada celor zece ani petrecuţi în Suedia: corectitudinea şi respectul pentru activităţile făcute cu transparenţă, ca la carte. „În tot spectrul ăsta, partea administrativă e esenţială. Ai contabil? Dai chitanţă? Asta e o mare întrebare. La noi, orice bani intră în club, se dă chitanţă. Orice părinte primeşte chitanţă pentru fiecare leu şi acestea sunt lucrurile care dezvoltă sănătos un club. Nu vreau un club care să îmi fie mie profitabil la negru şi din toată povestea asta să-mi rămână nişte bani de buzunar. Nu, eu vreau o chestie corectă care să funcţioneze pe viaţă. Vreau să fie un echilibru între venituri şi cheltuieli, vreau să fim cât mai transparenţi”, explică managerul de la ThreePharm.
Vorbind despre susţinerea sportului din fonduri publice, preşedintele clubului Labradors Basketball mărturiseşte că şi-ar dori ca o parte din impozitele pe care le plăteşte să se întoarcă pentru susţinerea sportului. „În mod normal, parteneriatul public – privat trebuie să fie transparent. De exemplu, eu nu vreau ca din impozitul meu să se tragă bani care ajung la nu ştiu ce cluburi, după nu ştiu ce criterii. Nu mă întreabă însă nimeni despre asta, deşi eu aş vrea ca o parte din impozitele plătite de mine să ajungă de exemplu la copii de la Labradors, dar n-am nicio şansă. De aceea, aş vrea să ne dezvoltăm toate cluburile un sistem prin care să aducem plusvaloare, să creem toată povestea mare şi să avem o colaborare corectă”, spune Dragoş Curtifan.
Toţi copii sunt importanţi
Convorbirea merge mai departe, despre cum ar trebui să se desfăşoară un atrenament eficient. „La noi la antrenamente, în 90% din cazuri, sunt doi antrenori care acoperă mai bine activitatea şi dau o calitate mai bună activităţii. Nu poţi să trimiţi un om în sală ca să stea cu 50 de copii. Avem în principiu o persoană la maximum 12 copii, ca să ne putem folosi de valenţele acestea educative pe care le promovăm. Particip la diverse cursuri în străinătate şi când revin acasă discut despre metode de antrenament cu colegii mei”, afirmă fostul baschetbalist.
Regulile sunt clare, cel puţin în familia „labradorilor”: copilul trebuie să fie în mişcare tot timpul… „La antrenamente când se joacă cinci contra cinci şi sunt să zicem 20 de copii în grupă, cei care nu joacă sunt ţinuţi în mişcare pe margine. Copilul nu trebuie să meargă la antrenament şi să stea pe bancă, cineva trebuie să se ocupe în permanenţă de el”, arată Dragoş Curtifan.
Potrivit acestuia, toţi copii sunt importanţi în proiectul de la Labradors Basketball, chiar dacă doar 2-3% din aceştia vor ajunge, conform statisticilor, să evolueze la un nivel ridicat specific profesionismului. „Deja am reuşit prin organizarea administrativă pe care o avem să creionăm foarte clar proiectul de socializare şi de dezvoltare a valenţelor educative ale sportului. Din acest an am început să clădim nişte grupe pentru performanţă, deşi nu e relevant pentru copii de 10-11 ani. În Suedia, până în clasa a treia, a patra, nu se ţin rezultatele. Se joacă după timp, pentru formarea deprinderilor şi nu la rezultatul sportiv. 98% din copii nu vor face performanţe mari, dar trebuie să avem grijă şi de ei, nu doar de cei 2% care vor juca la un nivel superior. Toţi copii sunt importanţi, e vorba despre socializare, mişcare, sport şi sănătate. Cel mai greu e să pui mingea în mână la copil şi să lucrezi cu el în primii doi trei ani. Acolo e cel mai greu, până îi insufli dragostea faţă de baschet, până îi faci o deprindere, îndemânare, una generală şi apoi una specifică sportului şi apoi să îl integrezi într-un proiect”, precizează Dragoş Curtifan.
Formarea jucătorilor, obiectiv strategic
În mod firesc, atunci când lucrezi după metode moderne, în care crezi, rezultatele nu întârzie să apară, iar una din satisfacţiile supreme este selecţionarea „labradorilor” la loturile naţionale. „De exemplu, selecţionarea lui Barabas Csongor la lotul U 16 este o realizare foarte mare pentru că noi nu avem echipă la categoria lui de vârstă, el a jucat la echipe mai mari. Să ajungi să antrenezi un copil care accede în lotul naţional este o performanţă remarcabilă”, mărturiseşte preşedintele clubului Labradors.
Firesc, discuţia se îndreaptă către creşterea şi formarea jucătorilor, capitol la care la noi, în România, mai sunt încă foarte multe de făcut. „Nu mi se pare OK că de exemplu un singur club a moştenit tot ce a fost în baschetul din Târgu-Mureş. Tot. Bani, public, know-how, antrenor, tot şi de acolo nu este niciun jucător din Târgu-Mureş titular în Divizia A. Pentru mine e cea mai importantă măsură că nu s-a lucrat corect, pentru că dacă s-ar fi lucrat corect astăzi aveam măcar trei-patru jucători în echipa de Divizia A. Jucători pe care să îi recunoască rudele, prietenii, iar oamenii să vină la sală ca să simtă mai mult legătura cu echipa. Oricât de puţini sau de mulţi ar fi banii care se învârt în baschet, 80% intră în buzunarul jucătorilor străini care „zboară” cu ei în America. Deci tot alaiul acesta de bani zboară din ţară şi copii noştri joacă în săli friguroase, n-au mingi, etc. Nu e ceva benefic pentru viitor, nu rămâne nimic decât emulaţia de moment. E un lucru bun ce se face, dar trebuie văzut şi ce rămâne în urmă, în special infrastructura umană”, spune Dragoş Curtifan.
Simbioză Labradors – ThreePharm
În încheiere, preşedintele clubului Labradors Basketball a mulţumit pentru susţinere conducerii companiei ThreePharm, care redirecţionează o parte din profit pentru susţinerea activităţilor baschetbalistice. „Eu şi acţionarul principal de la ThreePharm avem, din fericire, o viziune şi principii comune în ce priveşte legătura dintre business şi clubul sportiv. Avem un proiect pe termen lung şi dacă el a înţeles ce vreau şi acest lucru e valabil şi invers, nu poate fi decât benefic pentru ambele părţi. Este foarte important, beneficiarii acestei simbioze sunt toţi copii, apoi clubul şi nu în ultimul rând firma care are un purtător de imagine. Prin responsabilitate socială trebuie să facem o societate mai bună, astfel încât să existe o situaţie de win-win-win prin care toată lumea are de câştigat”, afirmă sportul baschetbalist.
Întrebat care e sursa entuziasmului în activităţile pe care le desfăşoară, Dragoş Curtifan răspunde fără nicio ezitare: „Eu şi cei care sunt alături de mine la club avem un principiu pe care îl respectăm cu stricteţe: noi nu trăim din baschet, noi trăim pentru baschet!”