Polenul apicol, de la floare la dietă

Polenul crud – aliment funcţional, nutraceutic şi  probiotic

Melidava furnizează polen crud bio (ecologic). Tel: 0740.20.50.40; 0768.19.29.39 sau 0256.200.105, melidava@gmail.com, www.melidava.ro

 O descoperire remarcabilă pentru apicultură, nutriţie şi apiterapie, a constituit-o polenul crud. Până în urmă cu câţiva ani, în apiterapie se utiliza doar polenul uscat, cum era în mod obişnuit furnizat de apicultură. În Martie 1992, Patrice Percie du Sert, inginer agricol şi apicultor pasionat din Franţa, era într-o stare alterată de sănătate datorită muncii extenuante. Medicul i-a spus că nu mai poate continua la fel ca până atunci. Cum albinele începuseră recoltarea polenului, atras de culorile plăcute şi proaspete ale granulelor, s-a lăsat purtat de dorinţa de a-l gusta pentru prima oară direct din colector. Era atât de plăcut în stare proaspătă, încât nu s-a oprit până nu a mâncat o bună cantitate, între 100 şi 200 de grame. Zilele următoare tentaţia s-a repetat, apoi a observat că se simte mai bine. După o săptămână avea din nou vivacitate şi optimismul obişnuit. Era totuşi nedumerit de cele petrecute şi se întreba dacă polenul fusese sursa stării sale de bine. Mirarea  se datora faptului că de curând îşi încheiase cura uzuală de polen uscat, fără să fi observat o schimbare notabilă în starea sa. Spre a se convinge, a făcut o pauză de o săptămână în consumul de polen crud, observând că din nou se simte mai rău, apoi a reluat cura. A făcut acest lucru de trei ori, spre a-şi confirma observaţia, după care a început să ofere polen crud în locul celui uscat, apropiaţilor săi. Îmbunătăţirile erau evidente la toţi cei care îl consumau. Patrice a înţeles că acesta era drumul său, de a cerceta şi promova polenul crud. I s-a dedicat, ajungând să coordoneze un întreg laborator de studii în domeniu. Astăzi obişnuim să-i spunem “tatăl polenului crud”. După 14 ani, în 2006 a scris o carte “Ces pollens qui soignent” (“The healing powers of pollen”), publicată în mai multe ediţii.

L-am cunoscut în 2007 laMelbournela Congresul Apimondia, când mi-a şi dăruit cartea sa. Fiind la curent cu informaţia şi dornică de experimentare, utilizam deja polen crud de câţiva ani. Am fost însă încântată să aflu de cercetările  laborioase întreprinse şi sistematizate practic într-un tratat cu elemente de comparaţie între polenul proaspăt congelat, faţă de cel uscat.

Pe lânga iasca cu gust adesea neatrăgător şi cu o consistentă nisipoasă, aşa cum se prezintă polenul uscat, polenul crud este o adevarată bibliotecă de gusturi, mirosuri şi culori care aduc în minte imaginea câmpului cu flori. Mergând cu comparaţia până la elemente de microscopie, toate înclină balanţa în favoarea polenului crud. Polenul crud conţine o mare varietate de vitamine, enzime, microelemente, dificil de găsit într-un alt produs natural.

Originea polenului recoltat de albine

Diferitele tipuri de polen din natură se clasifică după cum se realizează polenizarea plantelor respective, în: anemofile, purtate de vânt, şi entomofile adică purtate de insecte. Polenurile purtate de vânt conţin de regulă substanţe toxice, întrucât nu le-ar fi de folos în stup, albinele nu le recoltează. Sunt responsabile de alergii, exemplu polenul de plop, ambrozie. În schimb, polenurile recoltate de albine sunt foarte nutritive.

Când încercăm să înţelegem proprietăţile polenului, ca şi pe ale oricărui produs al stupului, trebuie să pornim de la analiza scopului pentru care albinele îl recoltează. Pentru albine polenul are o însemnătate deosebită, fiind sursa lor de proteine, ca şi de vitamine, minerale şi alţi micronutrienţi. De calitatea polenului adus la stup depind vigoarea familiei cât şi capacitatea de apărare prin tăria veninului de albine. De asemenea, cu cât polenul este mai bun, cu atât lăptişorul de matcă este mai valoros. Sunt astfel mai bine hrănite larvele tinere şi matca. Trântorii consumă şi ei mult polen, ceea ce le conferă putere şi fecunditate.

Polenul floral este, de fapt, celula sexuală masculină a plantei. Este dispus ca o pulbere fină pe stamine. Albinele preiau această pulbere, apoi o amestecă cu miere şi nectar regurgitate, cât şi cu secreţii proprii. Astfel pot să formeze granulele colorate binecunoscute, adică polenul apicol sau recoltat de albine (cel entomofil), care ajunge în stup ori în recoltatoarele apicultorilor. Pentru a forma o singură granulă de polen, albina trebuie să viziteze în medie 300 de flori.

Compoziţia şi proprietăţile organoleptice ale diferitelor tipuri de polen diferă  în funcţie de genul şi specia plantelor de origine, precum şi de momentul recoltării. După cum florile se schimbă pe parcursul anului, vom afla la diferitele loturi de polen apicol foarte diverse gusturi, mirosuri, arome, culori. Este o varietate naturală care oferă plăcere şi utilitate consumatorului, tot la fel cum alimentaţia noastră trebuie să fie, în general, variată şi echilibrată.

Fiind o celulă sexuală a plantelor, e firesc că polenul este încărcat cu acele principii care sunt necesare unei noi fiinţe spre a se forma şi dezvolta. În plus, cum multe plante sunt medicinale, el poate transfera şi proprietăţile lor terapeutice.

Polenul crud – probiotic şi gardian al sistemului imunitar

Lucru destul de puţin cunoscut încă, polenul crud este un probiotic vegetal. Cercetările microbiologice de laborator din ultimii ani au dezvăluit un important conţinut în lactobacili. Mai multe tipuri de lactobacili şi bifidobacterii au fost identificate prin analize genetice şi s-a descoperit că provenienţa lor este în stomacul albinelor, adică în mierea regurgitată cu care ele amestecă pulberea de polen floral (Alejandra Vasquez şi Tobias Olofsson, Suedia). Toate acestea sunt folositoare tubului nostru digestiv, unde polenul crud poate reface flora habituală.

Ştim că la nivelul peretelui tubului digestiv există o parte majoritară, difuz amplasată, a sistemului imunitar, unde se produc celule imunitare care se răspândesc prin sânge în întreg organismul. Totodată aici se secretă anticorpi de tip IgA. Aceştia sunt esenţiali în apărarea de posibilele infecţii din tubul digestiv, unde în fiecare zi, pătrund milioane de bacterii odată cu alimentele consumate şi care, în mod evident nu sunt sterile. Funcţionarea sistemului imunitar digestiv este în directă corelaţie cu flora bacteriană locală, depinzând de buna stare a acesteia.

Prin conţinutul său de lactobacili natural dezvoltaţi, polenul crud apicol se poate lua la întrecere cu iaurtul. Este un probiotic vegetal de mare valoare, lucru de largă utilitate în patologie. Totodată, prezenţa lactobacililor naturali din polen realizează şi o inhibiţie directă asupra germenilor patogeni din tubul digestiv, cum au demonstrat experimentele lui Patrice du Sert. În plus, polenul crud conţine câteva tipuri de drojdii, care la nivelul intestinelor ne protejează contra instalării unor micoze. Polenul uscat nu exercită aceste acţiuni.

Toate aceste micro-organisme sunt distruse atunci când polenul este încălzit peste 40 grade Celsius, pentru uscare. În schimb, dacă e păstrat crud la congelator ele rămân într-o stare dormantă, iar la decongelare redevin active.

Polenul crud – polivitaminizant

Medicina nu concepea până acum 100 de ani că ar putea exista boli de carenţă. Dar pe la 1910, cercetătorul polonez Kazimir Funk a observat că poate să trateze şi să prevină o boală a păsărilor, numită polinevrită aviară, dacă le administra un preparat cristalizat, pe care îl izolase din tărâţele de orez. Preparatul  era considerat pur, iar din punct de vedere chimic era o amină. Dată fiind funcţia organică constatată la organismele vii, el a propus ca acel preparat să se numească vita-amina antinevritică, despre care astăzi ştim că aparţine grupului B. Aşa a început  descoperirea  vitaminelor în biochimia medicală.

O generoasă paletă de vitamine se găseşte în polenul crud. Sunt vitamine liposolubile: A (şi provitamina A), D, E, F, cât şi hidrosolubile C, P (rutin), acid folic, B1, B2, B3 (PP), B5, B6, B8 (H).

Unele dintre ele se găsesc în cantităţi atât de mari, încat 30 g polen asigură integral doza zilnică recomandată: A (şi provitamina A), E, P, B8.

Vitamina A este cunoscută şi drept vitamina ochiului. În polenul poliflor se găsesc mari cantităţi de provitamina A; în unele sorturi (salcâm galben) chiar de 20 de ori mai mult decât în morcovi. Tocoferolul (E) îşi trage denumirea din grecescul „tokos” care înseamnă „a naşte” şi este considerat vitamina fertilităţii. Vitamina P (rutin) este trofică a pereţilor tuturor vaselor de sânge în special a capilarelor, fiind şi antitrombotică; previne hemoragiile, cu deosebire cerebrale şi retiniene; menţine metabolismul oxidativ al ţesutului nervos. Biotina (B8 sau H sau coenzima R) are un rol cheie în metabolismul proteinelor, glucidelor şi lipidelor, precum şi în procesele de eliminare a bioxidului de carbon.

Melidava furnizează polen crud bio (ecologic). Tel: 0740.20.50.40; 0768.19.29.39 sau 0256.200.105, melidava@gmail.com, www.melidava.ro

În cantităţi importante se găseşte şi Vitamina B3 (niacina). Între altele, ea este implicată în protecţia contra mutaţiilor genetice, fiind utilă în prevenţia cancerului. De asemenea este multă vitamina B1. Merită menţionat că B1 se consumă în organism în mod exagerat la cei care au un regim alimentar bogat în zahăr rafinat. Acesta este omniprezent azi, chiar şi în produse ce nu sunt deserturi (muştar, pâine, chipsuri, sosuri,…). Carenţa de B1 aparentă şi artificial creată astfel, afectează sever sistemul nervos. Ceea ce este una dintre explicaţiile pentru tulburările de comportament de la copii şi adolescenţi, astăzi mari consumatori de dulciuri şi sucuri. Vitamina B9 (acidul folic) de asemenea bine reprezentată în polen, protejează contra anemiei, trombocitopeniei şi altor anormalităţi sanguine.

În privinţa vitaminei C, dacă se consuma polenul asa cum este recomandat de regulă, adică dizolvat în apă şi suc de lămâie, sau într-un suc fresh, se acoperă cea mai mare parte din necesarul zilnic.

Polenul are doar urme de vitamina D (calciferol) dar joacă un rol important în producerea ei de către organism, prin stimularea activităţii enzimatice.

În mod indirect, polenul favorizează normalizarea nivelului sanguin de vitamina K antihemoragică, care este produsă în corp de către flora intestinală. Polenul normalizează flora prin lactobacili şi o hrăneşte prin  nutrienţi.

De menţionat că în zilele noastre carenţele vitaminice sunt multiple. În 18 ani de practică medicală nu am avut la cabinet nici măcar un singur caz de scorbut sau pelagră. Oare de ce? Alimentaţia modernă este multiplu sărăcită în vitamine, datorită chimizării exagerate din agricultură, procesărilor multiple din industria alimentară, cât şi aditivării chimice a alimentelor. În plus, consumul exagerat de alcool, tutun, zahăr rafinat, antibiotice accentuează carenţele. Medicina convenţională încearcă să compenseze cu vitaminele şi poli-vitaminele de sinteză din farmacii. Dar cine poate calcula exact necesarul fiecărui organism, cine poate spune cât se absorb vitaminele de sinteză şi cât de bine sunt ele utilizate de organism? Un exemplu în extremis asupra eficienţei lor la administrarea de lungă durată îl constituie copiii supra-ponderali datorită hiper-vitaminizării. Astăzi toţi medicii se confruntă cu situaţii patologice tot mai complexe, ce includ poli-carenţe vitaminice. Cu atât mai util este un polivitaminizant natural, din care corpul îşi extrage armonios ce şi cât are nevoie.

Polenul crud – polimineralizant

Absorbţia şi funcţionarea corectă a unor minerale este condiţionată de alte minerale ori vitamine. Exemplu: absorbţia calciului este dependentă de magneziu, totodată si de fosfor, care susţine şi absorbţia fierului, dar şi absorbţia fosforului depinde de calciu. Magneziul este în corelaţie cu vitamina B6, buna metabolizare a calciului depinde de vitamina D, borul susţine metabolismul calciului, fosforului, magneziului, vitaminei D şi cuprului. Iar dezbaterea poate continua… La fel putem extinde dezbaterea pentru oricare dintre elementele minerale ale corpului nostru.

Dacă facem analize de sânge şi determinăm o carenţă oarecare, să zicem de calciu, nu înseamnă că dacă luăm calciu singular, problema e rezolvată; trebuie ca şi restul componentelor aflate în inter-relaţie cu el să fie la niveluri corespunzătoare, spre a reveni la echilibru.

Corpul omenesc nu este o simplă sumă de elemente singulare. El este un întreg complex, în care fiecare element, fie el macro- sau microscopic, se află în interdependenţă cu numeroase alte componente. Oricare constituent are valenţele specifice fiinţei umane doar în contextul de viaţă al acesteia. Aşadar, o carenţă punctuală depistată poate fi rezultatul altor deficienţe structurale ori funcţionale, iar la rândul său antrenează diverse tulburări. Aceste relaţii se pot normaliza printr-un aport complex de elemente nutritive oferite inter-relaţionar la „pachet” de anumite produse. Polenul crud este unul dintre cele mai importante.

În polenul crud se găsesc practic toate elementele chimice care constituie corpul omenesc. De menţionat ca macroelemente minerale Ca, Mg, P, K, Na şi ca microelemente  Cu, Fe, Mn, Ni, S, Se, Si, Zn, B, Co, Cr,  I, Mo.

Atrag în mod particular atenţia la câteva dintre ele. Zincul, deşi aflat în organism în cantităţi foarte mici, mai puţin de 2 g la un adult de 70 de kg, este element constitutiv pentru mai bine de 200 de enzime din cele peste 1.000 care ne gestionează viaţa. Seleniul este un antioxidant puternic, lucru cunoscut de multă vreme, aflat în cantităţi mici în întreaga natură, iar în corpul uman circa 20 mg. După nuca de Brazilia, polenul este creditat ca a doua sursă naturală de seleniu. Borul, un element puţin cunoscut, este necesar pentru rezistenţa oaselor, stimulează funcţiile cerebrale şi vivacitatea mentală, favorizează somnul, contribuie la reglarea secreţiilor de hormoni sexuali. Se găseşte destul de puţin în surse naturale, iar polenul este una dintre ele.

Polenul – aliment funcţional şi nutraceutic

În medie, polenul poliflor conţine proteine 23,7 %, lipide 4,8 %, glucide 27,8 %, apă 7-11 %, fibre solubile şi insolubile 13-14 %. Proteinele se găsesc în polen în proporţie mai mare decât în carne, iar mare parte dintre ele sunt sub formă de amino-acizi, care se absorb direct, fără eforturi din partea organismului. Bogăţia de aminoacizi întrece în medie de 3 ori oul, brânza şi carnea. În compoziţia sa intră 22 de aminoacizi, între care toţi cei 8 esenţiali. Doi dintre cei esenţiali, arginina şi histidina, nu există în carne, ou şi brânză.

Numărul reacţiilor chimice (cunoscute) care au loc în organismul uman este de ordinul miilor. Aproape toate acestea sunt catalizate de către enzime. Acţiunea lor este esenţială pentru că fac posibilă desfăşurarea fluentă a unor reacţii chimice, la temperaturi şi presiuni cu mult mai mici decât s-ar petrece în afara corpului uman. În polen se găsesc circa 100 de enzime,  cât şi co-enzime şi pro-enzime.

Astăzi se ştie tot mai mult despre necesitatea consumării de principii antioxidante, spre a preveni îmbătrânirea şi îmbolnăvirile, în special cancerele. Unele dintre cele mai apreciate sunt vitaminele A şi E, care se găsesc în mari cantităţi în polen. Dar o mai intensă acţiune antioxidantă o conferă polenului flavonoidele din compoziţia sa. Se consideră că unele dintre acestea sunt  de 200 de ori mai puternice decât vitamina E. Spre exemplu, comparativ cu alte vegetale cunoscute cu efecte antioxidante, 30 de g de polen echivalează cu consumul a 1350 g de broccoli… Flavonoidele, în special kaempferolul, reduc incidenţa cancerelor (ex. sân, prostată) asociate regimurilor alimentare bogate în grăsimi saturate.

Fitosterolii din polen reduc absorbţia colesterolului şi influenţează excreţia de săruri biliare, reducînd incidenţa cancerelor rectal şi de colon. Totodată menţin echilibrul mecanismelor imune.

Un element deosebit de valoros la polen este conţinutul în acizi nucleici. Reprezentat în fapt de celule sexuale vegetale, pregătite să constituie originea unor noi plante, acizii săi nucleici sunt în mare cantitate, tineri, cu structură completă şi cu capete ale cromozomilor (telomere) integre. Este ştiut faptul că la orice vietate, pe parcursul vieţii telomerele se alterează, se consumă în cursul divizărilor celulare, iar acest lucru se asociază cu procesul îmbătrânirii. Ei bine, polenul aduce cu sine numeroşi telomeri integri şi, mai mult, furnizează informaţie autentică, originară, aşa cum există ea în natura căreia îi aparţinem, dar de care oamenii se îndepărtează prin stilul de viaţă actual. Polenul ne reconectează cu natura.

Legat de acest aport de informaţie originară, implicit de capacitatea polenului de a realiza un reglaj informaţional, cât şi prin conţinutul său de enzime, am observat anumite lucruri interesante. În timp ce administram polen unor pacienţi cu boli datorate unor deficite enzimatice congenitale, am putut vedea cum regresau simptomele suferinţei lor, altminteri considerată nerecuperabilă.

Ca o altă mărturie, personală, soţul meu şi cu mine consumăm de aproape trei ani câte 50 grame de polen crud la micul dejun, şase zile pe săptămână. Ne-am convins în acest timp că datorită produselor stupului am reuşit să facem faţă sănătoşi perioadei de greu efort prin care trecem. În plus, am observat cum funcţional, întregul corp se aşează pe o direcţie ce tinde către ideal.

Un alt exemplu practic ce merită reamintit este cura de produse apicole făcută de apiterapeutul Antonio Couto din Portugalia. În 2009, la vârsta de 47 de ani, s-a decis să facă un experiment personal: în loc de alimente uzuale, a mâncat timp de 6 luni doar polen (250 g/zi), miere, puţin lăptişor de matcă şi propolis, şi unele sucuri de fructe, în care îşi dizolva polenul. Şi-a desfăşurat viaţa normal, analizele de sânge urmărite lunar au fost impecabile, incluzând şi normalizarea colesterolului în prima lună, şi a pierdut 7 kilograme din greutate.

În unele ţări din UE, polenul este deja considerat drept aliment sub raport legal. De altminteri, întreaga descriere chimică şi biochimică actuală, cât şi vasta experienţă practică internaţională în utilizarea polenului, îl arată ca pe un valoros reprezentant pentru aserţiunea lui Hipocrat: „Alimentele să vă fie medicamente (aliment funcţional) şi medicamentele să vă fie alimente (nutraceutic)”.

Legislaţia română include polenul în categoria produselor animale. Chiar dacă pare evidentă originea sa vegetală, dată fiind apropierea postului Naşterii Domnului, am căutat o părere competentă, pentru liniştea sufletelor tuturor creştinilor. Părintele Ieromonah Teofan de la Mănăstirea Nera a confirmat că în mod incontestabil polenul se poate considera un produs de sec.

Există hormoni în polen ?

Răspunsul simplu este nu. Mai pe larg, vegetalele nu produc şi nu conţin hormoni, în înţelesul biologiei umane. Ele au în schimb nişte substanţe numite auxine, care ţin sub control creşterea plantelor şi a diferitelor părţi ale lor. Auxinele se găsesc de regulă în părţile lor tinere, în seminţe şi polen. Sunt substanţe care pentru om contribuie la reglarea unor funcţii fiziologice. Un exemplu simplu: la administrare de durată, părul corporal diminuă la femei şi se fortifică la bărbaţi, iar părul capilar se înfrumuseţează la ambele sexe.

Ce indicaţii are polenul ?

Polenul este un foarte puternic hepato-protector şi hepato-trofic, fiind indicat în toate tipurile de afecţiuni hepatice, de la simpla steatoză, hepatite acute şi cronice, până la ciroze şi cancere hepatice. De asemenea susţine ficatul, flora intestinală şi întregul organism, prin multiple mecanisme, în cursul altor terapii convenţionale. Este de mare folos ca adjuvant în chimio-terapie şi radioterapie, unde efectele favorabile sunt vădite de starea clinică şi analizele bune de sânge.

Dacă cineva se mai întreabă dacă nu cumva polenul „hrăneşte” tumoarea, trebuie spus că tumorile apar şi sunt întreţinute de greşelile noastre şi de toxinele din alimentele superchimizate şi procesate. Până acum nu a demonstrat nimeni că un aliment sau supliment natural „a hrănit” vreo tumoare. Însă practica arată clar de mai bine de 100 de ani, că la peste 80% din pacienţii trataţi cu citostatice tumorile cresc şi metastazează. Să înţelegem că citostaticele „hrănesc” tumorile ?

Încă de mult timp polenul era cunoscut ca eficient în prevenirea şi tratarea afecţiunilor prostatei, inclusiv a cancerului de prostată. Cercetările de laborator au dezvăluit câteva dintre mecanismele implicate. Seleniul din polen reface rezervele din testiculi şi canalele adiacente prostatei, de unde se pierde prin spermă. Acesta este un puternic antioxidant şi anticanceros. Fitosterolii (beta-sisterol, campestrol), susţin buna funcţionare a prostatei şi reduc incidenţa hiperplaziei de prostată. Odată cu vârsta se cunoaşte că scade capacitatea endogenă de sinteză a vitaminei D, care este implicată şi în buna funcţionare a prostatei, implicit, atunci când lipseşte, în cancerul de prostată. Dar producerea vitaminei D este favorizată de polen, pe căi enzimatice. Vitamina E şi zincul protejează de asemenea contra cancerului. Flavonoidele din polen prin acţiunea lor intens antioxidantă, protejează contra peroxidării grăsimilor saturate, ce sunt implicate în cancerul de prostată, ca şi în cel de sân.

Cancerul de sân la femei prezintă sub raport cauzal, unele similarităţi cu cel de prostată la bărbaţi. Elementele descrise mai sus, cât si un regim alimentar bogat în fibre solubile (prezente în polen) şi acizi graşi polinesaturaţi contribuie la profilaxia şi tratamentul acestor tipuri de cancer.

O doză de 30 g polen asigură circa 15% din raţia zilnică de fibre. Aceasta contribuie la reducerea LDL colesterolului, suprapunându-se peste efectele vitaminelor din grupul B. Polenul tinde să normalizeze nivelurile de trigliceride şi colesterol în condiţiile în care alimentaţia şi stresul sunt corect gestionate.

Polenul în profilaxia osteoporozei este menţionat de Patrice Percie du Sert în cartea sa. Studii făcute pe şobolani au demonstrat că polenul previne resorbţia osoasă. Pe de altă parte unele experimente arată că rutinul (vitamina P) stimulează osteoblastele, adică celulele din care se formează osul. Reamintim ca 30 g polen asigură integral necesarul zilnic de rutin. Polenul susţine producerea de vitamina D, cât şi absorbţia şi utilizarea calciului şi fosforului. Polifenolii (cu deosebire kaempferolul) ca antioxidanţi, previn osteoporoza la femei şi bărbaţi, iar aminoacizii, borul şi alte minerale din polen favorizează structura osoasă.

Este un bun trofic pentru creier, lucru remarcat evident de studenţii în sesiune. Polenul cuprinde anumiţi precursori ai neuro-mediatorilor din creier, inclusiv pentru endorfine, numite şi mediatorii bucuriei. Borul stimulează funcţiile cerebrale şi mentale. Acestea fac polenul crud util în activitatea intelectuală intensă, depresii, pentru reducerea efectelor stresului prelungit, a oboselii cronice.

Persoanele supraponderale, datorită regimului lor alimentar defectuos, sunt de regulă multicarenţate şi constipate. Polenul le este de mare folos prin aportul complex de macro- şi micronutrienţi. Fibrele şi lactobacilii refac flora intestinală şi combat constipaţia. Asa cum şi practica o arată direct, el este de folos în curele de slăbire, asociat cu o alimentaţie echilibrată, dominată de vegetale. În aceste cazuri, polenul poate înlocui una-doua mese pe zi. Trebuie menţionat şi că pierderea de grăsime este urmată de punerea în libertate de toxine liposolubile şi implicit de creşterea stresului oxidativ la care este supus organismul, lucru pe care polenul crud îl reduce. Este recomandat pentru întreţinerea greutăţii optime.

Polenul crud este indicat în toate stările carenţiale, inclusiv anemii de orice natură. La femeile cu menstruaţii abundente, îmbunătăţeşte calitatea sângelui şi contribuie la reglajul funcţiilor hormonale.

Polenul este un bun trofic muscular, fiind adecvat sportivilor şi tuturor acelora care desfăşoară activitate fizică intensă şi au nevoie de o bună structură musculară. Susţine şi muşchiul cardiac. Contribuie la scăderea colesterolului şi trigliceridelor, hrăneşte bine pereţii tuturor vaselor de sânge (v. rutin), ca antioxidant scade efectele peroxidării grăsimilor saturate aterogene. De aceea este deosebit de util în profilaxia şi tratamentul afecţiunilor cardio-vasculare.

Polenul crud şi alergiile

Este bine de lămurit că alergiile de primăvară sunt determinate de polenurile purtate de vânt, ci nu de polenurile recoltate de albine. Alergiile la polenurile recoltate de albine, în special la polenul crud, sunt cazuri rarisime. Aceasta nu trebuie să ne sperie, aşa cum, de exemplu, nici faptul că unele persoane sunt alergice la căpşune,  nu ne face sa nu le mai savurăm. Dimpotrivă, s-a observat la persoanele cu alergii de primăvară, că dacă consumă curent polen crud (minim 3 linguriţe/zi), se reduc fenomenele alergice. Polenul crud (nu şi cel uscat) poate fi  utilizat în general, în terapia alergiilor.

Utilizarea polenului

Păstrarea polenului crud se face la congelator, pentru perioade îndelungate (luni, ani). Decongelat nu-şi pierde din proprietăţi. Datorită conţinutului scăzut de apă, la decongelare nu se sparge membrana celulară şi nu apare nici un „suc celular” în care să se piardă ori să se deterioreze principii active. Patrice du Sert a făcut în laborator 12 congelări-decongelări succesive, fără a se determina nici o degradare. Scos de la congelator, se poate păstra fără a fi închis ermetic (lactobacilii au nevoie de aer spre a supravieţui) până la 7-10 zile, la temperatura ambientală (în regim de „cămară”) sau în frigider.

Dozele utile în regim obişnuit de viaţă sunt de 2-5  g/zi la copii sub un an, 5-10 g/zi la copii de 1-10 ani, 10-30 g/zi peste vârsta de 10 ani. În regim de suprasolicitare (fizică sau intelectuală) cât şi în cure de încărcare nutritivă cantităţile pot creşte până la 50-100 g/zi. La fel şi în curele de slăbire, când polenul poate înlocui una-două mese ale zilei. Persoanele cu probleme de sănătate este indicat să ceara sfatul unui medic apifitoterapeut.

Pentru a se absorbi complet din tubul digestiv e bine ca polenul să fie predizolvat în apă cu suc de lămâie proaspăt, într-un suc fresh, borş sau kefir (iaurt); volumul orientativ (polen plus lichid): 150 ml pentru 30 g polen. Trebuie să stea la dizolvat minim 20 minute. Când este în doză unică, ideal se administrează dimineaţa. Cei care iau prima dată, e bine să crească progresiv dozele şi să înceapă administrarea după ce au mâncat. Mai târziu se poate trece la administrarea pe stomacul gol.

Spre a descrie corect şi complet polenul cu compoziţia, proprietăţile şi acţiunile sale complexe, ar fi nevoie de un tratat în mai multe volume. Închei acest scurt text, permiţîndu-mi să-l citez pe respectatul Profesor Dr. Mencinicopschi: „Astăzi scapă cine ştie, cine este informat, nu mai scapă cine poate”…

                                             Dr. Cristina Aoşan

                                   – membru în Comisia de Apiterapie a Apimondia –

Melidava furnizează polen crud bio (ecologic). Tel: 0740.20.50.40; 0768.19.29.39 sau 0256.200.105, melidava@gmail.com, www.melidava.ro