Alina Nelega: “Putem avea o anvergură europeană!”

Anul trecut Teatrul Naţional din Târgu-Mureş a sărbătorit 50 de ani de la înfiinţarea trupei române. Cu această ocazie a fost organizat evenimentul “50 de ani de interculturalitatea”, în cadrul căruia spectatorii de acum ai Naţionalului au avut prilejul să se întâlnească cu primele generaţii de actori ai Teatrului din Târgu-Mureş, precum şi posibilitatea de a urmări spectacole de teatru invitate din ţară sau din străinătate. De asemenea, au fost organizate şi o serie de lansări de carte, un spectacol lectură şi o conferinţă despre inter şi multiculturalitate. Alina Nelega, directorul adjunct al Teatrului Naţional Târgu-Mureş, ne vorbeşte despre ecoul acestui eveniment şi despre viitoarele proiecte ale instituţiei.

Reporter: Care ar fi evaluarea dumneavoastră după organizarea evenimentului “50 de ani de interculturalitate”?
Alina Nelega: Aniversarea a avut un răsunet chiar mai mare decât scontam, în lumea presei de specialitate. Au fost prezenţi foarte mulţi critici de teatru, foarte mulţi oameni de presă şi din cea centrală şi din cea ardeleană, română şi maghiară deopotrivă. Şi ecourile în public au fost foarte bune. Spectacolele invitate din Irlanda, dar şi cel din Chişinău au fost foarte apreciate. Mai mult decât atât, ca urmare a acestui lucru, o să-l invităm pe regizorul spectacolului “ROGVAIV”, de la Teatrul Spălătorie din Chişinău, să lucreze cu o parte dintre actorii trupei române.

Rep.: E un tânăr regizor foarte promiţător…
A.N.: E şi foarte priceput. Bogdan Georgescu face un tip de teatru care se numeşte “devised work”. E foarte tânăr, dar are un CV impresionant şi e în acelaşi timp şi dramaturg. Spectacolele pe care le face sunt extreme de vii, extrem de actuale şi extrem de implicate în viaţa comunităţii, din punct de vedere social şi chiar politic. Până la urmă, te întrebi despre ce trebuie să vorbească teatrul astăzi. Şi cred că “despre noi” e unul dintre răspunsuri.

Rep.: Se poate trage o concluzie după aniversare?
A.N.: Naţionalul a demonstrat că are capacitatea de a organiza evenimente mari. De când am venit aici, mi-am dorit – şi lucrez în sensul acesta împreună cu toată echipa trupei române – ca acest teatru să aibă anvergură, că de aceea e „naţional”, şi să nu se comporte ca un mic teatru de provincie. Să nu se comporte ca un cămin cultural. Să nu se teamă de experimente, să nu se teamă de mari spectacole. Cred şi acest eveniment a arătat că putem să organizăm festivaluri, că putem avea o anvergură europeană. Trebuie să ne luăm acest drept, pentru că nimeni nu o să vină să spună „ce buni puteţi voi să fiţi, haideţi, să vă dăm o groază de bani ca să demonstraţi”. Nu, demonstrezi că poţi să fii bun şi pe urmă trăieşti ca atare.

Rep.: În ce măsură credeţi că se pot atrage finanţări din mediul privat pentru proiecte teatrale?
A.N.: Niciun teatru din lume nu trăieşte din sponsorizări. Singurul sistem care a reuşit să facă o joncţiune între public şi privat este sistemul american, care funcţionează pe cu totul şi cu totul alte reguli. Acolo teatrele sunt conduse de nişte societari, care au şi un background cultural, şi care nu doresc să se îmbogăţească din teatru, dar au idei inovatoare, au o viziune. Este ca un comitet la care tu ca director artistic sau manager trebuie să le dai raportul întotdeauna. Ei fac rost de finanţări şi contribuie cu bani. În Europa, noi nu cunoaştem acest sistem. Nu cu mult timp în urmă, un amic de-al meu, care lucrează la Institutul de Teatru din Amsterdam, îmi mărturisea că nici ei nu trăiesc din sponsorizări. Într-un teatru naţional sumele de care vorbim sunt foarte mari şi, deja, ar duce la faliment, la ruină un om de afaceri. Cultura nu aduce profit nicăieri în lume, iar dacă reuşim să echilibrăm cât de cât cheltuielile e un pas foarte bun deja. Nici nu cred că trebuie să încercăm să scoatem profit din cultură.

Rep.: În ce stadiu este proiectul festivalului de teatru independent?
A.N.: Deocamdată…pending, cum ar spune computerul. Suntem într-un an greu financiar, încă nu ştim ce fonduri vom avea. Proiectul este încă în curs de lucru şi deocamdata nu pot spune mai mult despre asta.