Share

Home / Cultură / Nea Corneliu, sighişoreanul cu colecţie-record despre Eminescu

Nea Corneliu, sighişoreanul cu colecţie-record despre Eminescu

Cotidianul „Zi de Zi” vă invită să aflaţi povestea celei mai valoroase colecţii din România de cărţi, reviste şi mărci poştale despre Mihai Eminescu. Deţinută de un sighişorean în vârstă de 75 de ani, colecţia a fost achiziţionată, în urmă cu o aproximativ o săptămână, de Rotary Club Sighişoara care a donat-o marţi, 14 ianuarie, Bibliotecii Municipale „Zaharia Boiu” din municipiu.

Securitatea, cu ochii pe cărţile familiei

Povestea lui Corneliu Colceriu începe în urmă cu 75 de ani. Născut şi crescut într-o familie de intelectuali, actualul pensionar a îndrăgit de mic copil cărţile, chiar dacă nu de puţine ori acestea i-au adus necazuri. „Am crescut de mic cu dragoste de carte, tata fiind preot, iar mama învăţătoare. Am crescut printre cărţi deşi acest lucru a creat neplăceri familiei mele. Părinţii mei au avut probleme cu Securitatea care dacă de exemplu vedea o carte editată de Fundaţia Regelui spunea „Gata, ăsta e cu regele!”. Multe dintre cărţi au sfârşit în foc sau în WC, aruncate de cei de la Securitate, însă prima carte pe care mi-a dat-o mama atunci când am început să citesc încă o mai păstrez”, îşi aminteşte fostul profesor de limba română.

Peste 1.000 de cărţi şi reviste despre Eminescu

Sighişoreanul mărturiseşte că imboldul de a strânge şi a avea cât mai multe cărţi de şi despre Mihai Eminescu n-a venit deodată, ci pe parcursul anilor, cireaşa de pe tortul colecţionarului fiind ediţiile princeps. „La un moment dat mi-au căzut în mână, întâmplător, nişte volume şi atunci mi-am spus că e vremea să adun Eminescu. De la ceilalţi autori îmi plăceau ediţiile princeps. Muream după ele. Chiar dacă aveam cartea editat în altă ediţie, îmi doream ediţia princeps. Era o atracţie bolnăvicioasă, nebolnăvicioasă… asta îmi plăcea. Ţin minte când eram copil că aveam acasă ediţie princeps Eminescu pe care tot „fraţii” de la Securitate au distrus-o”, rememorează Corneliu Colceriu, pe care l-am găsit într-un apartament cu trei camere situat la etajul patru al unui bloc de pe strada Andrei Şaguna. „Eu fiind profesor, am adunat nu doar ediţiile valoroase, ci tot ce apărea cu Eminescu, inclusiv ediţii şcolare. Am adunat peste o mie de cărţi şi reviste despre Eminescu”, completează pensionarul expert în Eminescu.

Profesor într-un sat uitat de lume

Ca orice colecţionar care se respectă, şi Corneliu Colceriu e un povestitor desăvârşit, fiecare cuvânt şi frază pe care le rosteşte având parcă ceva din aburul mistic al celor peste 10.000 de volume îngălbenite de trecerea timpului aranjate, într-o ordine desăvârşită, pe rafturi şi pe parchetul din cele trei camere. Revenim însă la tinereţe, perioadă în care soarta l-a trimis pe actualul sighişorean într-un sat din Moldova uitat de lume. „Am fost profesor într-un sat prăpădit, Mânjeşti, în comuna Mogoşeşti, la vreo 15 kilometri de Iaşi. Era prin 1960. Înainte am dat de mai multe ori la facultate şi mereu eram respins, înainte de examen apărea pe uşă lista cu cei care nu avea voie să participe şi eu eram mereu printre ei. În fine, după facultate m-au repartizat într-un sat unde nu era curent, nici maşină, nimic. Lângă o pădure, peisaj grozav, dar fără condiţii. Dacă vroiai la Iaşi, mergeai şi veneai pe jos”, povesteşte colecţionarul.

Singur, în căutare de ocrotitori ai cărţilor

Întrebat de ce a decis să se despartă, chiar şi contra cost, de comoara alături de care şi-a petrecut decenii frumoase din viaţă, pensionarul răspunde sincer, cu câteva picături parcă de rouă în ochi. Rămas singur de un an şi ceva, colecţionarul s-a gândit la ce e mai bine pentru cărţile sale şi a ajuns la concluzia că o parte dintre ele trebuie să îşi găsească un alt ocrotitor. „Nu ştiu cum să zic. În 2012 mi-a murit soţia. A fost pentru mine un şoc teribil. Am rămas singur, pe altcineva n-am aici, apartamentul e şi prea mare pentru mine şi prea sus, la etajul patru. Asta e. M-am gândit să caut o garsonieră undeva mai la parter şi mă gândeam ce voi face cu cărţile. Ce ai muncit o viaţă se duce… Şi am luat legătura cu doamna Daniela Ciucan de la Rotary (preşedintele Rotary Club Sighişoara – n.r.). M-a vizitat şi a văzut colecţia cu Eminescu. Mi-a spus că vor să le achiziţioneze de la mine pentru a le dona mai departe la Biblioteca Municipală. Mi-am ţinut un volum – două şi restul le-am dat. Poate când mă apucă dorul mă duc acolo să le văd…”, spune, cu regret în glas dar cu nelipsita ţigară în colţul gurii, septuagenarul îndrăgostit iremediabil de cărţi.

Revista dedicată „Luceafărului”, la loc de cinste

Încet-încet, revenim la discuţia noastră despre colecţia de cărţi şi reviste. Degetele galbene ale colecţionarului, confundabile cu paginile unor ediţii princeps tipărite în anii 1800, ţin cu delicateţe rămăşiţa comorii eminescene: o revistă specială editată la un deceniu după plecarea la stele a „Luceafărului”. „La zece ani de la moartea lui Eminescu a fost scoasă o revistă comemorativă, la Iaşi, editată de o revistă, „Floare albastră”. Un prieten de-al meu avea şi el o revistă identică în colecţie şi întrebat fiind de un ziarist cât a dat pe ea i-a spus că două salarii. Să dai două salarii pe câteva foi, chiar nu ştiu cine s-ar încumeta să dea. Am promis că exemplarul meu i-l voi oferi doamnei Ciucan şi vreau să mă ţin de cuvânt. O să i-l dau cadou”, promite Corneliu Colceriu.

Timbre din 1939 şi 1950

Deşi subiectul cărţilor şi revistelor este departe de a fi epuizat, trecem la filatelie, domeniu care pare fără secrete pentru fostul profesor de limba română, care deţine, printre alte piese de mare valoare, şi primul timbru care a apărut în România. „De-a lungul timpului am avut mai multe expoziţii filatelice cu tema Eminescu. Cărţi poştale, timbre. Am toate timbrele care au apărut în România despre Eminescu. Nu sunt aşa de multe dar am clasoare întregi pentru că într-o colecţie nu intră numai timbrele, ci tot ce ţine de poştă: cărţi poştale, plicuri, ilustrate, corespondenţă şi altele. Tot ce ţine de Eminescu pe linie de Poştă. E o pasiune costisitoare, depinde de serii. Dacă seria e redusă, cu tiraj redus, atunci ai nevoie de câte o pilă ca să ţi-o trimită. Unele dintre ele nu m-au costat nimic pentru că având colegi şi prieteni care ştiau de pasiunea mea, eram ajutat de aceştia”, explică dascălul pensionar. „Prima serie de timbre despre Mihai Eminescu a apărut în 1939 şi următoarea în 1950. Am făcut rost de ele uşor pentru că nu erau rarităţi. Din 1950 şi până acum au apărut şi alte serii”, completează sighişoreanul.

Ilustrată ştampilată cu aur

O altă piesă de valoare a colecţiei este un carton poştal dintr-o serie redusă, de doar zece exemplare, toate pecetluite cu aur. „Mai demult, prin 1939 parcă, a fost o expoziţie filatelică la Mediaş. Sunt cartoanele obişnuite, dar zece dintre ele sunt ştampilate cu ştampile de aur. Asta e una dintre cele zece şi pe dos e certificat faptul că face parte dintre cele zece ilustrate”, explică fostul profesor de la actualul colegiu „Mircea Eliade”. „În cataloage, la treburile astea nu scrie nimic despre valoare. Depinde cum te tocmeşti cu cumpărătorul, nu există standarde anume. De obicei, o ilustrată porneşte de la preţul de 10 euro”, mai spune Corneliu Colceriu.

„Cărţile sunt viaţa mea…”

Printre cele peste 10.000 de cărţi adunate de-a lungul vieţii de colecţionar se regăsesc şi exemplare rare cum ar fi volume de câţiva milimetri, ediţii princeps şi cărţi cu autografe de la mari scriitori şi poeţi. „Încă mai am multe cunoştinţe în ţară care îmi trimit cărţi. Aşa am primit cărţile astea liliputane, de la cineva din Galaţi. Îmi plac cărţile indiferent de dimensiuni sau tematică, cărţile sunt viaţa mea”, conchide, în momentul despărţirii, Corneliu Colceriu.

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Muzica lui Gershwin, pe înțelesul tinerilor melomani

Seria concertelor lecție și educative continua în această săptămână la Filrmonica de Stat Tîrgu-Mureș , …

Share
Share