Reflecţii din ţara lui „las’ că merge şi aşa”

28 ianuarie 2014

Nici nu a început bine anul că au început şi obişnuitele scandaluri din ciclul circ (şi fără) pâine. Scandalul învăţătoarei şpăgare a umplut de indignare o ţară şi a dat o pâine de mâncat televiziunilor de ştiri. Acum, altă tragedie a venit să spargă audienţele, indignarea proletară a multora cerând furibund demisii peste demisii. Eu nu cred că cineva ar trebui să-şi dea demisia. Învăţătoarea Blându, nume parcă predestinat (pentru cine are nevoie de explicaţii, mâţa blândă zgârie rău), ministrul Radu Stroe şi alţii asemenea sunt doar vinovaţii de serviciu din ţara lui „las’ că merge şi-aşa”. Amintesc doar că pentru fiecare Blându există sute de profesori dedicaţi, care lucrează în anonimat şi strălucesc de fericire la văzul succeselor elevilor. Am cunoscut mulţi profesori, pedagogi la orice nivel, care îşi iau de la gură pentru câte un elev mai amărât. Am avut privilegiul să întâlnesc profesori care ar fi făcut orice ca să-şi molipsească elevii de pasiunea lor. Cunosc şi elevi premianţi ai unor mame analfabete, care cu siguranţă nu au dat nici o şpagă.

Cunosc, de asemenea, şi politicieni oneşti, care au intrat în politică având un crez de care refuză să se dezică, dar care, ca un făcut, nu prea sunt lăsaţi să se exprime. În ţara lui „las’ că merge şi-aşa” competenţa, pasiunea pentru orice lucru bine făcut sunt disonante, nu-şi găsesc locul. Unii ar putea spune „de ce să-l laud pe x că a terminat 20 de kilometri de drum, asta era treaba lui”, sau „de ce l-aş lăuda pe medicul y pentru operaţia reuşită, că pentru asta ia salar”. Ei bine, da, asta era treaba lor, precum şi a lui Blându ar fi fost să educe elevi, a lui Stroe să conducă un minister, consilierii acestuia ar fi trebuit să-l consilieze ş.a.m.d. Deci nu, ei nu trebuie să-şi dea demisia, ei sunt doar chiorii unei ţări de orbi. Mai degrabă ar trebui să-şi dea demisia cei buni, pasionaţi şi modeşti de pe unde-or fi, de ruşine că îşi tolerează uscăturile şi nu au curajul de a le expulza din sânul lor. Ce să facem? Las’ că merge şi-aşa…

Edith VEREŞ

Articol fulminant, rod al unei cerebralitati de exceptie si al multor alte virtuti devenite un „Rara Avis”, intr-un mapamond in care avem de-a face cu o inversare flagranta a valorilor si o lipsa accentuata de simt civic.
In rest, inca din 10 Januarie, 1776, geniul Thomas Paine, in cartea sa „Common Sense-Bunul Simt” ne-a spus ca „esichierul politic a fost infestat de cei mai mari ignoranti si cei mai mari sarlatani( rascally) ai umanitatii.
Indiferent de perimetrul geografic in care ne ducem existenta ne lovim de acest crud adevar.

Felicitari, Ms Edith Veres. Le meritati cu prisosinta.

Dwight Patton

Los Angeles-USA

Răspunde