Home / Monden / Jazzul adus în dar de Viorica Pintilie la RTM

Jazzul adus în dar de Viorica Pintilie la RTM

Distribuie

Oaspetele concertului de miercuri, 12 februarie, ora 19.00  găzduit de Sala de Concerte RTM, din cadrul “Serilor de Jazz şi Muzică Clasică” este solista Viorica Pintilie, care alături de de trio-ul format din Daniel Csikos, Michael Acker şi Tavi Scurtu vor da glas minunatei muzici pe nume jazz. Despre prezenţa tinerei soliste la Târgu Mureş în interviul care urmează 

Reporter : Cine este Viorica Pintilie ?

Viorica Pintilie : Aş începe prin a spune că sunt artistă, cântăreaţă, actriţă (dar fără diplomă). Sunt încă studentă, fac un master în muzica jazz la Universitate Naţională de Muzică din Bucureşti. Sunt mama unui băieţel. Sunt un om, cu bucurii şi tristeti, cu reuşite şi dezamăgiri. Sunt fericită că pot să fac şi să practic ceea ce-mi place cel mai mult – să cânt.

Rep.: Cum a început pasiunea ta pentru muzică ?

V. P.: Cânt de când mă ştiu. Îmi amintesc că şi la grădiniţă eram solistă la majoritatea serbărilor. Şi acasă organizam adevarate concerte cu sora mea pentru părinţii nostri. Avea tata o colectie de viniluri cu muzică diversă, dar mai ales disco, pe care le-am ascultat de sute de ori.  Părinţii mei m-au incurajat întotdeauna pe acest drum.

Rep.: Cum au fost primii paşi ?

V. P.: Am început de la grădiniţă, apoi a urmat şcoala cu profil muzical-coral Iulia Hasdeu din Chişinău. Acolo am luat primele ore de canto, am studiat acordeonul (care a fost o alegere a părinţilor mei), cu toate că eu mi-am dorit mereu să învăţ cânt la pian. În cadrul Şcolii s-a organizat şi un program special numit “Clasa vedetelor” condus de Ştefan Caranfil, dirijorul corului în care cântam pe atunci. În cadrul acelui program am avut primele concerte pe o scena adevărată. Apoi am făcut o trupă de fete, cu care am cântat muzică pop. Am avut succes destul de mare în Moldova dar simţeam că vreau şi pot să fac mai mult, să cresc din punct de vedere muzical.

Rep.: Cum a fost trecerea din Chişinău în România ?

V. P.: Pot să spun că a fost destul de uşoară. Îmi amintesc şi acum drumul Chişinău-Bucureşti spre concursul la care mergeam. Aveam 16 ani şi eram extrem de încântată şi entuziasmată. Mi se părea oraşul tuturor posibilităţilor. Îmi place să cunosc oameni noi, să călătoresc, să învăţ lucruri noi, aşa că am îmbrăţişat cu toata fiinţa această provocare. M-am integrat rapid, am intrat la un liceu bun, am început să lucrez la un studio  unde compuneam şi făceam backing vocals. Dar au fost şi perioade mai puţin luminoase, peste care am reuşit să trec cu ajutorul părinţilor şi prietenilor.

Rep.: Care este povestea concursului de talente la care ai participat ?

V. P.: În 2002, ProTV-ul a organizat concursul Popstars, la care am participat şi eu. A fost un concurs-cantonament-show. Am ajuns până în semifinală, ceea ce a fost un rezultat destul de bun pentru mine. În urma acestui concurs am primit nişte propuneri de colaborări, aşa că nu m-am mai întors acasă, ci am rămas în Bucureşti. Vă daţi seama câtă hotărâre şi determinare aveam, de am reuşit să-i conving pe părinţii mei să mă lase să raman aici.

Rep.: Cum ai găsit atmosfera muzicală din România ?

V. P.: Era altfel decât înMoldova. Concurenţa aici era mult mai mare. Industria muzicală era la alt nivel, mult mai mare, şi care funcţiona bine. În studiouri am lucrat cu oameni foarte talentaţi, cu idei minunate şi într-un ritm cu care încă nu eram obişnuită. A fost o provocare care m-a făcut să evoluez mult.

Rep.: Cine au fost cei care te-au influenţat în ce priveşte muzica ?

V. P.: În primul rând au fost părinţii mei care m-au susţinut, profesorii de la şcoala de muzică, şi alţi oameni minunaţi care au apărut în anumite perioade din viaţa mea şi au crezut în mine mai mult decât am crezut eu. Am un prieten bun, care este colectionar de viniluri de jazz şi world music, el este cel mi-a dat primele albume de jazz şi m-a încurajat mereu să cant acest stil. Apoi mai sunt artiştii care mă inspiră: legende ca Billie Holiday, Ella Fitzgerald, Sarah Vaughan, Chet Baker; sau Diane Reeves, Erykah Badu, Kurt Elling. Fiecare muzician cu care am colaborat sau colaborez mă inspiră într-un anume fel. De un an şi ceva colaborez cu chitaristul Liviu Negru, cu care am o chimie muzicală deosebită. Fiecare concert al nostru este altfel şi ne inspirăm unul pe celălalt.

Rep.: Dar în ce priveşte profesorii din România ?

V. P.: Sunt masterandă la secţia de jazz  condusă de Mircea Tiberian, care-mi este profesor. Orele pe care le ţine sunt foarte valoroase care  m-au ajutat mult până acum. Din păcate nu sunt suficiente ore de specialitate în programul acestui master.

Rep.: Pe unde ai concertat şi care sunt locaţiile unde ai vrea să cânţi ?

V. P.: Am concertat în majoritatea cluburilor de profil din Bucureşti, la Cluj, Chişinău. Însa, mi-ar plăcea mai mult să cant în teatre, la festivaluri, pe scene mai mari. Simt că sunt pregătită pentru asta. Dar ştiu că toate vin la timpul lor. Nu mă grăbesc.

Rep.: Nu eşti străină de Târgu Mureş prin prezenţa ta anul trecut la Festivalul Studenţesc de Jazz. Cum ţi s-a părut festivalul şi oamenii de aici ?

V. P.: A fost prima oară când am participat la un festival-concurs de acest gen. A fost o experienţă interesantă. Am cunoscut mulţi muzicieni tineri foarte talentaţi, de care mi-ar plăcea să mai aud şi să-i mai văd. Din păcate nu am avut prea mult timp să socializez cu oamenii de acolo, dar cei cu care am interacţionat au fost deschişi şi calzi.

Rep.: Ajungi la Radio Târgu  Mureş. Ce playlist va avea concertul ?

V. P.: Playlistul este alcătuit din standarde de jazz, bossa nova şi blues. Veţi asculta piese ca Night & Day, Dindi, Nica’s dream, etc. Abia aştept să le cânt alături de talentaţii muzicieni Daniel Csikos, Michael Acker şi Tavi Scurtu.

Rep.: O invitaţie pentru public să vină la concertul de la Radio Târgu Mureş.

V.P.: Este prima oară când voi susţine un întreg concert la Târgu Mureş şi sunt emoţionată. Abia astept să ne cunoastem şi să vă povestesc despre sufletul meu prin intermediul muzicii. Vă astept cu drag şi nerăbdare!


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

FOTOREPORTAJ: ”Gala Aniversară Zi de Zi 20 de ani” în peste 250 de imagini

Distribuie Cotidianul mureșean Zi de Zi și-a sărbătorit cele două decenii de activitate în cadrul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.