Fatalism, numele tău este “român”

Dorind să aflu zilele trecute informaţii despre starea reală a învăţământului mureşean şi despre preconizata reintroducere a învăţământului profesional, am avut surpriza de a constata că am deschis o adevărată cutie a Pandorei. Un numeros grup de pedagogi de diverse nivele a simţit nevoia să-şi exprime părerea, singurul aspect pozitiv pe care l-au putut menţiona fiind cel privitor la iminenţa reînfiinţării şcolilor profesionale.

Robinetul nemulţumirilor în schimb o dată deschis, acestea nu au contenit să curgă, relatând aspecte cutremurătoare ale învăţământului românesc. Desigur s-a vorbit şi despre cronica subfinanţare a sistemului, dar nu asta au considerat dascălii ca fiind cea mai gravă problemă. Dorinţa lor de implicare în îmbunătăţirea procesului de învăţământ este subminată în mod constant, consultările publice organizate de Ministerul Educaţiei fiind doar formale, aceste consultări însemnând de fapt doar informări despre hotărâri deja luate.

Dascălii, de asemenea, reproşează celor care îi conduc lipsa de organizare şi de viziune, cei de sus trimiţându-le frecvent diverse instrucţiuni doar pentru a le schimba după scurte perioade. Scandalurile de corupţie din sistem au ricoşat tot pe spatele dascălilor oneşti, aceştia fiind în ultima perioadă împovăraţi peste măsură de tot felul de rapoarte şi comisii. “Am 23 de rapoarte periodice de făcut. Nu ştiu când apuc să şi predau”, a dezvăluit un director de şcoală revoltat.

Elevii, cu care mă întâlnesc des, s-au plâns de frecventele modificări ale programei şi de subfinanţarea cruntă, în ciuda imaginii roz pe care diversele autorităţi încearcă să o inoculeze opiniei publice. Le-am cerut tuturor să-şi exprime nemulţumirile în mod oficial, asumându-şi cele relatate, în speranţa că problemele, o dată dezvăluite, s-ar putea îmbunătăţi, dar m-am lovit de refuzul fatalist, legat de teama de a-şi pierde locurile de muncă sau de a fi nedreptăţiţi, în cazul elevilor, dar şi de convingerea că oricum nu se poate schimba nimic.

Se vede că degeaba educaţia, degeaba modernizarea, nu ne putem dezice de provenienţa din cel baci moldovean cu ale lui Mioriţe, care în loc să-şi apere viaţa, şi-a făcut testamentul.