Discipolul lui Celibidache pe scena Filarmonicii

Filarmonica Târgu-Murreş primeşte joi seara vizita unui oaspete drag, maestrul Octav Calleya revenind la 45 de ani distanţă de la debutul acestuia la Târgu-Mureş. Născut la Chişinău, crescut la Craiova, actualmente stabilit în Spania la Malaga, Octav Calleya a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu legat despre cariera sa muzicală precum şi despre concertul de joi seara.

Reporter: Cum e cu acest traseu Chişinău-Craiova-Malaga?

Octav Calleya: În Chişinău m-am născut, pe vremea când aparţinea de România, părinţii fiind căsătoriţi acolo. În 1943 s-a întors războiul şi ne-au trimis pe toţi în sud, şi aşa am nimerit la Craiova la vârsta de un an şi jumătate. Am trăit acolo, cu şcoală, liceu, apoi Conservatorul la Bucureşti. În 1968 am primit o bursă pentru Viena, unde am făcut studiile, apoi patru ani studii cu Marestrul Sergiu Celibidache urmaţi de  trei ani cu Franco Ferara. Primul concert care l-am avut stabil în Spania  a fost la Malaga după care am revenit şi iar am revenit, a fost un amor reciproc care spune: nu mai pleci.

Rep.: Unde vă simţiţi acasă?

O.C.: Din nu ştiu ce motive interioare  mă adaptez foarte bine oriund. Spania este o ţarălatină, să nu uităm că acolo s-a născut Împăratul Traian. Am trăit 30 de ani în România şi 40 în Spania şi evident că m-am integrat foarte bine acolo şi mă simt foarte spaniol din foarte multe puncte de vedere, la fel cum mă simt foarte român, ca rădăcini şi origine. Am încă rude în ţară, am profesori care mai trăiesc, i-am revăzut de fiecare dată când am concertat înţară, în special în locurile unde am avut o relaţie foarte specială, fie cu orchestra, fie cu oraşul, chiar şi cu oameni din orchestră. Târgu-Mureşul este unul din aceste locuri speciale.

Rep.: Cum a fost acum 45 de ani la Târgu-Mureş?

O.C.:  Am venit la Târgu-Mureş acum 45 de ani la un concurs pe post de tânăr dirijor. Din juriu făceau parte Zoltán Aladár, Csíky Boldizsár şi alţii şi mi-au dat să dirijej Simfonia a 4-a de Ceaikowski. Am făcut-o şi după cinci minute m-au oprit şi mi-au spus că ştiu lucrarea şi mi-au dat alta. Nu era adevărat, nu o cântasem în viaţa mea, dar o aveam în urechi foarte bine. Eram foarte tânăr, încă eram la Viena în ultimul an. Am fost printre câştigătorii concursului, pe postul de dirijor, care fusese liber, Remus Georgescu plecase la Timişoara, şi am fost declarat câştigător. Mi-au spus că totul se va rezolva în curând, să ofere un post câştigătorului. Am hârtia dar postul nu l-am primit niciodată. Însă, în cei 45 de ani care au urmat am fost invitat permanent, oamenii de aici s-au purtat extraordinar de bine, ambianţa oamenilor a fost una foarte plăcută şi revin de fiecare dată aici cu foarte mare plăcere. Sunt 45 de ani de când vin la Târgu-Mureş, cu foarte multe amintiri frumoase.

Rep.: Cum a fost întâlnirea cu maestrul Sergiu Celibidache?

O.C.: Fiind la Viena, la celebrul profesor Hans Swarowsky, a trecut pe acolo Celibidache cu Orchestra din Stockholm. Se întâmpla prin 1969, am vorbit imediat cu dânsul, i-am spus că vreau să studiez cu el. Mi-a spus, direct cum era felul lui: vrei să studiezi.  Cu cine studiezi acum? Ăsta habar nu are, vino cu mine. Aşa am avut o colaborare cu dânsul de patru ani, în foarte multe locuri, cursuri oficiale, examene. Apoi m-am dus la unicul dirijor genial care  era unicul prieten a lui Celibidache, şi despre care spune că este unicul care face muzica cum trebuie. Era vorba de maestrul Franco Ferara din Italia. Aceste experienţe mi-au servit enorm, influenţa cea mai puternică, mentală, de gândire şi muzicală rămâne însă cea a lui Celibidache. El a fost nu doar deasupra tuturor, din toate punctele de vedere, dar a fost şi unicul absolut. A fondat fenomenologia muzicală, care este o ştinţă absolută în muzică, ulltimul nivel de gândire interpretativă, pe care din păcate foarte puţini încearcă să o ducă mai departe. Discipolii lui au scris, în schimb el nu a făcut-o şi atunci este o tragedie că în fond o să dispară. După 30 de ani de catedră şi după perfecţionarea tehnicii dirijorale care o am  de la Celibidache, urmează să scriu în acest an cartea despre bazele şi conceptele fenomenologiei şi ale tehnicii dirijorale autentice. Cartea va apărea în Spania, cel mai probabil cu titlul “Fenomenologia muzicală aplicată”.

Rep.: Ce pregătiţi melomanilor pentru concertul de joi seara?

O.C.: Am ales Simfonia nr. 7 de Beethoven, iar în partea întâi Dublul concert pentru vioară, contrabas şi orchestră de Bottesini. Înainte de acest concert am pus o lucrare de mare maturitate a lui Mozart, cu o caracteristrică extrem de specială intitulată “Gluma muzicală”. O lucrare absolut specială care aparţine acelei muzici care reflectă umorul în muzică. Programul reflectă două epoci diferite, una foarte clasică cu Mozart şi Bottesini şi o epoca şi mai clasică, spre romantism, Beethoven deschide practic porţile romantismului cu această Simfonie a 7-a. Un program absolut clasic, extrem de popular şi cunoscut, cu particularitatea Glumei muzicale, unde lumea sper să fie încântată, cu doi solişti care cântă foarte rar împreună, violonostul Nagy Kálmán şi contrabasistul György Róbert.