Andrada Varga: „Vin la serviciu cu drag, să ajut oameni”

Andrada Varga este funcţionar administrativ la Serviciul de Ambulanţă Samaritanus din Târgu-Mureş. Tânără şi dornică de a-şi ajuta semenii, Andrada vine zilnic cu drag la serviciu, spunând că aici se simte ca-n familie, mai ales că tatăl ei, Zsigmond Varga, este coordonatorul Serviciului, iar fratele ei, Horaţiu Varga, este asistent medical. Deşi factorii de stres apar zilnic şi nicio zi nu seamănă cu cealaltă, Andrada nu se plânge. Ba mai mult, tânăra îşi doreşte ca Serviciul să se dezvolte pe mai multe planuri pentru a ajuta şi mai mulţi oameni.

Reporter: Care este funcţia pe care o ocupaţi la Samaritanus şi cum decurge o zi obişnuită de muncă?

Andrada Varga: Pentru mine, nicio zi nu este ca cealaltă la locul de muncă. În fiecare zi ne confruntăm cu cazuri diferite, speciale, şi niciunul nu seamănă cu celălalt. Suntem supuşi unui anumit factor de stres chiar dacă ne desfăşurăm munca în birou. Eu sunt funcţionar administrativ şi mă ocup de tot ce înseamnă parte administrativă. Sunt, de asemenea, implicată direct, ca toţi ceilalţi colegi ai mei, în toate cazurile. Atunci când sună telefonul, noi suntem pregătiţi, fie că e solicitare de transport sau solicitare de repatriere. Facem tot posibilul să ajutăm oamenii care au nevoie de noi. Domnul doctor şi asistenţii se ocupă de partea medicală, iar eu şi coordonatorul serviciului suntem pe partea de organizare, iar aici mă refer la organizarea traseului atunci când vorbim de repatrieri, pentru că activitatea noastră principală se bazează pe acest lucru.

Rep.: De când timp lucraţi aici şi ce v-a motivat şi determinat să vă alegeţi această meserie sau acest loc de muncă?

A.V.: Lucrez de cinci ani şi în octombrie împlinesc şase ani de activitate. Tatăl meu a lucrat opt ani în străinătate, la organizaţia germană şi cea din Ungaria, şi în anul 2008 s-a hotărât să vină acasă, să începem şi aici activitatea. Eu eram studentă în acea perioadă şi predam, în acelaşi, timp limba franceză. Am început să mă implic şi în această activitate, mi-a plăcut foarte mult şi am rămas. Eu ştiam practic ce urmează de la tatăl meu, pentru că vedeam cum lucrează el. La început eram doar de ajutor, iar ulterior a devenit activitatea principală şi îmi ocupă cel mai mul timp.

Rep.: Şi cu timpul liber cum rămâne? Care sunt activităţile pe care le desfăşuraţi în timpul liber?

A.V.: Timp liber există. Noi avem şi perioade în care nu suntem atât de solicitaţi. Timpul liber mi-l petrec cu familia, noi suntem tot timpul împreună şi tocmai datorită acestui aspect e atât de plăcut la locul de muncă. Şi la serviciu, şi acasă sunt cu tatăl şi fratele meu. Vin la serviciu cu drag, să ajut oameni, şi o fac împreună cu familia mea, iar acest lucru este minunat şi cel mai important.

Rep.: Ce obiective de viitor aveţi?

A.V.: Eu îmi doresc foarte mult ca serviciul nostru de ambulanţă să se dezvolte pe mai multe planuri, astfel încât să putem ajuta mai mulţi oameni. Pe lângă activitatea pe care o avem zi de zi, noi ne-am concentrat forţele pentru a ajuta oameni, ceea ce nu ţine neapărat de obiectul nostru de activitate. Am creat butonul de panică pentru vârstnicii singuri, apoi ne-am dezvoltat şi am creat butonul de panică pentru nevăzători, am fost primul serviciu de ambulanţă care am introdus butonul de panică, am făcut tabere de vară pentru copilaşii bolnavi de leucemie. Am creat, de asemenea, aplicaţia de monitorizare. Pe lângă transporturi, solicitări, partea administrativă, de acte, ne concentrăm să ajutăm să-i ajutăm şi pe alţii. Acum lucrăm la un proiect foarte frumos.

„Andrada este un actor extraordinar şi în salvarea oamenilor”

Tatăl Andradei, Zsigmond Varga, coordonatorul Serviciului de Ambulanţă Samaritanus, spune despre ea că reuşeşte să menţină un echilibru foarte bun, fiind, de asemenea, şi un actor extraordinar în salvarea de vieţi. „Ceea ce apreciez eu la Andrada este că reuşeşte să menţină echilibrul aici. Se ocupă foarte bine de partea administrativă, de tot ce înseamnă raportări, autorizări, ea pregăteşte documentaţia, are grijă să ţină pasul cu legislaţia şi cu tot ce vine nou în legislaţie, îmi atrage atenţia când apare ceva nou pentru a fi în permanenţă în cadrul legal, mai ales că normele se schimbă tot timpul. Pe de altă parte, Andrada este un actor extraordinar şi în salvarea oamenilor. Noi am avut un accident rutier, 2010, pe o autostradă din Ungaria. Un camion a rupt un parapet şi noi am zburat 100 de metri cu maşina. Andrada era la volan şi noi îi datorăm ei viaţa, pentru că dacă eram eu la volan nu mai eram în viaţă. N-aş fi mers pe prima bandă. Aş fi mers pe a doua cu viteză foarte mare”, a povestit tatăl Andradei.