Home / Cultură / Despre teatru şi nu numai cu regizorul Mihai Măniuţiu

Despre teatru şi nu numai cu regizorul Mihai Măniuţiu

Teatrul, un teritoriu al libertăţii

Director al Teatrului Naţional Cluj Napoca, regizor de teatru, scriitor şi profesor al Facultăţii de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, Mihai Măniuţiu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti în 1978. De atunci lucrează în teatre importante din România şi din străinătate, creaţiile sale primind în numeroase rânduri premii naţionale şi internaţional pentru: Cea Mai Bună Regie, Originalitate şi Cel Mai Bun Spectacol al anului. Spectacolele sale au fost în turnee internaţionale în Marea Britanie, Belgia, Franţa, Canada, Egipt, Austria, Iugoslavia, Turcia, Ungaria, Finlanda, Brazilia. Alături de Ada Milea, a pus în scenă spectacolul muzical “Don Qujote”, la Teatrul Naţional Târgu-Mureş a cărei premieră a avut loc miercuri, 26 martie la Sala Mare  a Teatrului Naţional.  Următoarea reprezentaţie va avea loc duminică, 30 martie, ora 19.00, la Sala Mare.

Reporter: Sunteţi deopotrivă regizor, profesor, scriitor şi teoretician al artelor teatrale. Care a fost primul impuls care v-a îndrumat spre teatru?

Mihai Măniuţiu: Nu există un început. Dacă mă gândesc bine cred că există începuturi, nu un început fixat cu precizie. Când mă uit înapoi am senzaţia că undeva prin clasa a douăsprezecea am vrut să scriu, iar teatrul mi s-a părut un teritoriu al libertăţii în contextul anilor ’74 -’78. Un teritori în care am simţit că mă pot dezvolta fără multe constrângeri şi traume. Institutul de Teatru  I. L. Caragiale, comparativ cu alte Universităţi dinţară, era socotit un teritoriu al libertăţii unde presiunea politicului era mult mai mică. Alegerea mea a fost astfel determinată de conjunctură.

Rep.: Când aţi început să predaţi şi ce v-a deteminat să alegeţi cariera de pedagog?

M.M.: Dorinţa de a înfiinţa la Cluj Facultatea de Teatru, alături de profesorii Marian Papahagi şi Ion Vartic. M-am adăugat şi eu ca parte a acestui triumvirat care, treptat, cu foarte mari dificultăţi, a înfiinţat catredra de teatru, ce avea mai apoi să devină Facultatea de Teatru şi Televiziune. Am vrut ca şi la Cluj să existe o Facultate de Teatru şi atunci am fost nevoit să mă implic şi ca profesor ‒ mai ales că nu erau suficiente cadre didactice pe vreme aceea.

Rep.: Având în urmă o activitate impresionantă – aproape o sută de piese regizate, zeci de premii, cărţi şi desigur, experienţa didactică – care credeți că este momentan statutul teatrului într-o lume excesiv mediatizată, drogată de tehnologie?

M.M.: Cred că teatrul are un loc bun, totuşi deloc privilegiat. Cum spune George Banu, teatrul este un fenomen minoritar. Un spectacol de succes are zece, douăzeci de mii de spectatori.  Dar dacă este preluat de televiziune, vă dau cazul spectacolului Electra de la Teatrul Naţional din Sibiu, care a fost transmis direct din Festivalul Internaţional de la Sibiu, acesta s-a bucurat de o audienţă de peste un milion de spectatori. În momentul în care teatrul este filmat se pot atinge noi cote de popularitate, asemănătoare filmului. Locul pe care-l are teatrul în sânul comunităţii este foarte important, fiind un serviciu public de maximă însemnătate. Cred că contribuie, în mod esenţial, nu numai la păstrarea culturii naţionale, dar şi la crearea elitelor, în sensul larg al cuvântului. Elitele fiind cele care împing societatea mai departe – învăţătorii, profesorii, toţi oamenii care într-o măsură mai mare sau mai mică consideră că viaţa se bazează pe un anumit tip de creativitate individuală. Creativ putând fi şi ca patron de cafenea. Există foarte puţine meserii care nu sunt creative, care nu implică dimensiunea creativă în activitatea lor.

Rep.: Limbajul este cel mai eficient instrument de punere în relaţie a societăţii cu actualitatea. Teatrul înseamnă şi limbaj – chiar dacă uneori este suficient să traversezi un spaţiu gol sub priviri mute – teatrul este un devorator de cuvinte. Cu ce v-a convins limbajul acestui nou “Don Quijote” al Adei Milea?

M.M.: De foarte multă vreme sunt interesat de diferitele forme ale teatrului muzical, de teatrul care comportă o dimensiune muzicală.  Cred de asemenea într-un teatru terapeutic, în dimensiunea superior divertismentală a acestuia. Don Quijote la Teatrul Naţional Târgu-Mureş e cel de al treilea spectacol cu Ada Milea, după “Deliruri” realizat la Teatrul de Artă din Deva şi Leonce şi Lena la Teatrul de Stat dinOradea. Sunt un admirator al Adei Milea şi avem proiecte pentru cel puţin încă trei ani. Tocmai pentru că mă interesează toate formele de teatru muzical sau de muzical atipic.

Rep.: Există o cheie de interpretare a acestui limbaj?

M.M.: În general eu nu am chei, nu am o metodă unică, este vorba mai degrabă de contactul direct pe care-l am cu un text sau cu o partitură  muzicală. Mă las inspirat, caut să redau în forme cât mai atractive ceea ce am simțit eu și să transmit mai departe această bucurie.

Rep.: Care sunt provocările aduse de un personaj – el însuşi mai cunoscut decât creatorul său – atunci când îl introduci într-o altă lume, cea a secolului XXI ?

M.M.: Sincer, nu mă gândesc cum să fiu actual. Eu sunt viu. Sunt azi aici şi cred că dacă ai o umbră de talent nu trebuie să faci eforturi speciale de contemporaneizare. Bucuria transmiterii directe de la cineva trăitor aici şi acum la cineva tot trăitor aici şi acum se întâmplă de la sine. Cred că e nevoie pur şi simplu de talent şi sinceritate, şi nu de un efort special de actualizare, cu atât mai mult în cazul lui Don Quijote unde, este vorba despre două personaje intrate deja în mentalul colectiv. Putem auzi şi pe stradă: ăsta se luptă cu morile de vânt, ăsta-i prost ca Sancho Panza, etc. Pentru români, Don Quijote şi Sancho sunt personaje aproape la fel de celebre ca Păcală.

Rep.: Cum a decurs munca alături de actorii Teatrului Naţional?

M.M.: Aşa cum am spus şi la conferinţa de presă, am găsit aici, la Naționalul din Târgu-Mureş, o trupă bine antrenată, probabil şi datorită spectacolelor care s-au făcut în ultima vreme. Ada Milea a lucrat o lună cu actorii partea muzicală, înainte de a veni eu şi a trece la scenă. Am avut norocul să lucrez cu o trupă profesionistă, foarte determinată să ducă la bun sfârşit spectacolul şi sper ca publicul să confirme această reuşită a noastră.

A consemnat Florentina VARY

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

VIDEO: Preotul Ovidiu Bârsan dezvăluie un miracol din două cuvinte

Sala Mică a Palatului Culturii din Târgu Mureș, a găzduit joi, 7 octombrie, lansarea noii …