FOTO: Pe cărările viselor cu Don Quijote la Naţional

31 martie 2014

Cea mai nouă producţie a Companiei “Liviu Rebreanu” a Teatrului Naţional din Târgu Mureş, “Don Quijote”, şi-a consumat duminică seara o nouă reprezentaţie, a doua, după premiera din 26 martie, publicul umplând Sala Mare a Naţionalului pentru întâlnirea cu celebrul personaj dăruit universalităţii de Cervantes. Legătura dintre Don Quijote şi Ada Milea, care semnează muzica şi versurile spectacolului are vreo zece ani în spate, când Ada scotea albumul “Quijote”, transformat uşor în spectacol, jucat alături de Bobo, cunoscut ca membru al trupei Fără Zahăr.

Distribuţie de top

Nevoia de a îmbogăţi acest spectacol nu i-a dat pace Adei, care a găsit prin montarea de la Târgu-Mureş elementele care să dea mitului Don Quijote un nou aspect, unul mult mai complex, care să-i disece mult mai intens gândurile. Aşa se face că montarea de la Târgu-Mureş îi mai cuprinde pe regizorul Mihai Măniuţiu, coregraful Vava Ştefănescu, scenograful Adrian Damian şi Daniel Klinger (Lightdesign), care alături de actorii Naţionalului, Csaba Ciugulitu (Don Quijote), Luchian Pantea (Sancho Panza), Mihai Crăciun (Scriitorul) şi scribii din vis (Rareş Budileanu, Costin Gavază, Anca Loghin, Alexandra Ţifrea, Andrei Chiran, Tiberius Vasiniuc, Raisa Anè, Sergiu Marocico, Cristina Holtzli, Ciprian Mistreanu, Claudiu Banciu, Ştefan Mura, Cristina Iuşan, Zeno Apostolache) au deschis larg poarta universului Don Quijote. Intrarea în acest univers s-a făcut cu ajutorul muzicii, orchestra comediei muzicale pusă în scenă de tandemul Ada Milea & Mihai Măniuţiu avându-i protagonişti pe Zeno Apostolache (pian), Cristian Tomşa (vioară), Costin Gavază/ Rareş Budileanu (tobe, percuţie) şi Claudiu Banciu (chitară).

Sancho Panza, jucat cu măiestrie

Încă din startul piesei, intenţia a fost una clară, de a purta spectacolul pe cărările întortocheate ale gândului şi visului, invitaţie făcută chiar de Autor (Mihai Crăciun) pornind de la constatarea că viaţa e doar o hârtie, din care rămâne doar ce se scrie. Şi aşa încet povestea viselor şi-a văzut de drum către mentalul spectatorilor, cântată şi povestită de protagoniştii piesei, Autorul înconjurat în permanenţă de personajele sale, Don Quijote (Csaba Ciugulitu) şi servitorul său de nădejde, Sancho Panza (Luchian Pantea). Într-o mare de hârtie fărămiţată îşi fac pe rând apariţia gândurile şi trăirile personajelor, încadrate de un decor medicalo-muzical, atent supravegheat de morile de vânt, din plafonul scenei care au pus în mişcare visele şi trăirile personajelor. Muzică live, mişcare, lumini dar mai ales gânduri, iubiri, vise, amăgiri, toate prinzând viaţă graţie conceptului regizoral al spectacolului, unde cu greu se putea diferenţia, al cui e meritul principal, a lui Mâniuţiu sau al Adei Milea. Cu siguranţă al ambilor, în care cele trei personaje, pierduţi în marea de vise încearcă să iasă la lumină, evadând în iubiri neîmplinite, insule unde poţi guverna singur, în pofte şi plăceri, reliefate prin textele versurilor Adei Milea. În centrul atenţiei cu greu se poate plasa vreun personaj, poate Sancho Panza, jucat cu măiestrie de Luchi care a dat consistenţa servitorului, parte componentă a personajului colectiv, secondat de Autor şi de Don Quijote ale căror vise cresc şi se năruie în acelaşi timp într-o mare de dragoste, singurătate, iluzie, prietenie, putere, oi şi mori de vânt. Elemente cât se poate de comune tuturor, servite prin joc, mişcare şi muzică live publicului, invitat să-şi reconsidere propriul Don Quijote din minte.