Sărbătorile pascale, tradiţii seculare

Sărbătorile de Paşti sunt marcate de obiceiuri străvechi, care implică curăţenia, atât cea interioară, cât şi cea a casei, înnoirea hainelor, pregătirea bucatelor specifice, ciocnitul ouălor roşii, alături de tradiţii mai noi, precum oferirea de cadouri pe care le aduce Iepuraşul. Pentru români, pregătirea Paştelui înseamnă mai întâi curăţenia şi bucatele care se fac în casă. De „curăţenia de Paşti” orice gospodină trebuie să se achite în timp util şi să aibă casa lună pentru primirea musafirilor pe parcursul a trei zile de sărbătoare.

Străjeritul de la Daneş

Comuna Daneş este singura din judeţul Mureş în care se mai păstrează obiceiul străvechi al „Străjeritului”. Această datină durează din Vinerea Mare până a doua zi de Paşte, perioadă în care anumiţi feciori din comună fac strajă la patul Mântuitorului, expus simbolic în biserică. Străjerii, în număr de 10, sunt tineri necăsătoriţi, de diferite vârste. Ei sunt conduşi de un vătaf, cel mai vârstnic şi mai experimentat dintre „străjeri”, care dirijează comportamentul lor în funcţie de slujba religioasă. Ritualul „străjeritului” este unul foarte riguros pentru că vătaful cunoaşte toate amănuntele, atât laice cât şi religioase, el practicând acest obicei de peste 10 ani. Îmbrăcămintea „străjerilor” se transmite din generaţie în generaţie, ea nefiind schimbată de sute de ani. Garderoba feciorilor este compusă din strai popular specific zonei, cu nelipsita căciulă de blană de miel şi mai ales „vrâsta” care reprezintă simbolul „străjerilor”. “Este un obicei căruia nu îi cunoaştem cu exactitate vechimea, cu siguranţă are o vechime de peste 100 de ani. Străjerii se pregătesc exact ca şi o companie de armată, pregătirile pentru Sărbători durând mai bine de o lună”, a precizat primarul din Daneş, Nicolae Mosora, care a amintit şi că în a doua zi de Paşte se mai organizează şi un program artistic al elevilor din Criş, care conţine cântece şi dansuri populare specifice comunei. Cel mai cunoscut şi original dans este cel intitulat „Rara de la Criş”, care se cunoaşte şi se mai practică doar în Daneş.

La Petea, păcatele fetelor strigate din turla bisericii

Un alt obicei de Paşte din Mureş este strigatul fetelor din turla bisericii, în satul Petea, care are loc imediat după slujba de Înviere şi în cadrul căruia băieţii aprind un foc mare, după care urcă în turla bisericii pentru a striga, în versuri, despre lucrurile rele făcute de tinerele de măritat. Pe parcursul evenimentului, unul din tineri, comornicul, trebuie să păzească toaca de hoţi. Dacă aceasta este furată, trebuie răscumpărată cu ouă roşii şi vin.
Unul dintre cele mai vechi obiceiuri de Paşte se păstrează în Sânmihai, unde, se practică “Fugăritul „Pogăniciului”, legat şi de muncile agrare. Acest obicei îl sărbătoreşte pe cel mai harnic fecior din sat. În a doua zi de Paşte, imediat după ieşirea de la biserică, gospodarii din Sânmihai se adună pe dealul satului, pentru acest obicei păstrat cu sfinţenie. „Pogăniciul” constituie practic o recunoaştere ca membru al colectivităţii agrare a feciorului care a ieşit primul la arat în primăvară. Obiceiul, legat la origine de anul agrar, implică „Pogăniciul” şi şapte „fugari” – alţi tineri care îl urmăresc, desculţi, în timp ce acesta încearcă să ajungă, fugind, la biserică. Dacă reuşeşte, „Pogăniciul” trebuie să urce în turnul bisericii şi să tragă clopotele, fiind apoi cinstit cu băutură şi ouă roşii de urmăritori. Dacă, dimpotrivă, este prins, este aruncat în pârâul ce traversează satul, apoi trebuie să le facă cinste.

Edith VEREŞ