Bibliotecarul, intermediarul dintre om şi cunoaştere

Cartea îşi searbăză miercuri 23 aprilie Ziua Mondială, sărbătoare dublată de Ziua Bibliotecarului din România, ca recunoaştere a acestei nobile profesii. La ceas de sărbătoare, interlocutor ne-a fost Monica Avram, directorul Bibliotecii Judeţene Mureş care ne-a vorbit despre rolul şi menirea mânuitorului de carte

Reporter :. Unde-şi găseşte locul profesia de bibliotecar  în prezent ?

Monica Avram : Profesia de bibliotecar poate că nu e cea mai veche dar cu siguranţă are o istorie foarte lungă, care se leagă nu neapărat de bibliotecă, ci mai degrabă de relaţia dintre învăţătură, carte şi comunitate. E foarte clar că biblioteca şi comunitatea sunt două fiinţe care nu pot trăi una fără cealaltă, şi cel care face legătura între cele două este bibliotecarul. Chiar cu riscul de a mă repeta sau a ridica bibliotecarul în slăvi, el cred că este unul dintre oamenii care te poate îndruma cel mai bine, nu neapărat să-ţi impună ceva anume să citeşti, să-ţi ceară într-o anumită etapă a vieţii să citeşti ceva anume. Nu, dar îţi poate face recomandări, care nu se bazează neapărat pe ce citeşte el, pentru că nu are cum să citească tot ce există într-o bibliotecă, dar el se bazează pe discuţiile care le are cu alţii. Atunci automat poate să ofere informaţii, detalii, poate să-ţi atragă atenţia asupra unei cărţi. Cred că din acest punct de vedere, cea mai bună definiţie a bibliotecarului estea ceea de intermediar, între om şi cunoaştere.

Rep.: Cât este de importantă legătura bibliotecarului cu cei tineri ?

M. A.: Este foarte importantă, în primul rând pentru cei mici. Copii trebuie să treacă peste acea idée preconcepută că bibliotecarul este o doamna acră, amară. Lucrurile nu sunt aşa, ele s-au schimbat deoarece la bibliotecă nu se mai întâmplă doar un singur lucru, vi, iei o carte, pleci şi atât. La bibliotecă se întâmplă foarte multe lucruri, începând de la accesul clasic la informaţie, prin carte, periodice, pe suport hârtie, trecând la informaţia electronică, acces la internet,  activităţi culturale,  ateliere de lucru pentru copii. Să nu uităm de componenta uriaşă care este socializarea,  care o are biblioteca. Cei mici pot spune că citesc, prin prisma bibliografiei lor şcolare, citesc mai mult. 61,45 % din utilizatorii noştrii în 2013 sunt elevi şi studenţi, categoria de vârstă până în 25 de ani. Problema apare mai târziu, când termină studiile şi nu mai au atât de mult timp la dispoziţie pentru lectură. Cei care citesc numai de obligaţie, pe aceia cred că i-am pierdut. E foarte greu să convingi un om să meargă la bibliotecă să citească o carte sau să meragă la un film sau să facă ceva pentru sufletul lui în condiţiile în care poate nu are un loc de muncă sau are o problemă de sănătate. Aici intervine marea problemă, putem să facem multe pentru om dar nu putem să-l vindecăm fizic, nu putem să-l ajutăm să trăiască, dincolo de componenta spirituală. Putem însă să-l ajutăm pe partea sufletului.

Rep.: Cartea deschide o lume minunată. Care este rolul bibliotecarului ?

M. A.: Bibliotecarul este cel care deschide uşa acestei lumi. Dacă ne gândim la cei mici, ce mult contează, dincolo de lectura unei cărţi, partea de îmbunătăţire a vocabularului, partea de învăţare a unor cuvinte noi, partea de preluare a unor expresii, tangenţele cu diverse culturi, dincolo de cultura română. Biblioteca prin intermediul bibliotecarului îţi deschide o uşă uriaşă, depinde de tine cât de mult vrei să treci dincolo de ea sau să rămâi şi doar să arunci câte o privire.

Rep.: Există un sentiment pentru un blibliotecar legat de faptul că are o zi a lui specială ?

M. A.: Acest lucru înseamnă foarete mult pentru sufletul nostru, ca şi profesionişti, pentru că, având o zi recunoscută oficial e o dovadă clară că bibliotecarul nu e uitat, că e profesie care revine oarecum la suprafaţă şi că nu suntem ai nimănui. Se recunoaşte astfel importanţa bibliotecarului în societate.

Rep.: Un gând pentru colegii bibliotecari de ziua lor

M. A.: Să se simtă în fiecare zi împliniţi prin ceea ce fac, să aibă satisfacţia locului în care vin zilnic, să se bucure de fiecare carte pe care pun mâna, să se bucure de fiecare cititor care intră în bibliotecă, întotdeauna cu zâmbetul pe buze şi optimism. Nu în cele din urmă să vadă jumătatea plină a paharului, pentru că atâta timp cât uşile bibliotecilor se deschid, înseamnă că ne facem şi noi treaba.