Paşii lui Eminescu, păstraţi la Biserica de lemn din Târgu-Mureş

“S-au cumpărat acest loc de bisearică de dumnealor jupănu Stoian Hagi Costandin cu soţia sa Siriana au făcut şi bisearica din temelie au zugrăvită oltariu şi fruntariu cu iconele de înpreună sănt ctitori Gherog Laslo, Stoian Ienachie, Sabo Radu, Moldovean Ianuş, Bucură Demeter, Sabo Demeter, Cadar Demeter fiind preot paroh şi protopop eparhii Vasi(l)e Pantea, zugrav popa Nicolae, Ban Vasilie, Ano 1814”.

1793, anul construcţiei

Aşa îşi începe istoria, în 1793, Biserica de lemn din Târgu-Mureş cu hramul “Sfântul Arhanghel Mihai”, conform pisaniei aflate în naos în partea dreaptă a iconostasului, şi care mai menţionează anul în care a fost pictată de către artişti reprezentanţi ai Şcolii de la Feisa, judeţul Alba. De altfel, pietrele funerare ale negustorului Stoian Hagi Costandin şi ale soţiei sale se regăsesc încă în cimitirul bisericii.

Bisericuţa de lemn din Târgu-Mureş este construită după un plan dreptunghiular, cu absidă poligonală cu cinci laturi nedecroşată, cu acoperiş de şindrilă asimetric, fiind mai scund în dreptul absidei altarului.

Interiorul era separat în trei spaţii – pronaosul, naosul şi altarul, în prima etapă a construcţiei. Apoi, la fel ca la alte lăcaşuri de cult din această tipologie, într-o a doua fază s-a adăugat pridvorul care a fost închis pentru a crea mai mult spaţiu pentru credincioşi. Deasupra pridvorului a fost construit turnul clopotniţă, la care se ajunge printr-o scară de lemn. Turnul are forma unei prisme, încheiat cu acoperişul în trunchi de piramidă, deasupra căruia sunt aşezaţi doi bulbi şi sfera cu săgeată şi cruce, o soluţie arhitecturală mai rar întâlnită la lăcaşurile de cult de lemn. Justificarea ar fi fost, potrivit lui Ioan Eugen Man, autorul lucrării «Biserici de lemn din judeţul Mureş», concurenţa în sompuozitate cu biserica greco-catolică ridicată în apropiere.

Interiorul bisericii a suferit modificări, peretele dintre naos şi pronaos fiind în prezent mai mult simbolic. Deasupra pronaosului a fost contruit corul. Bolta semicilindrică a naosului, puţin retrasă spre interior este puţin decorată, altarul fiind acoperit cu o semicupolă formată din fâşii curbe.

Influenţe baroce

Pictura din interior le aparţine celor doi zugravi de care aminteam mai sus, care “dovedesc temeinice cunoştinţe de meşteşug şi o iscusinţă plină de vervă”, după cum scria Nicolae Sabău, citat de Ioan Eugen Man.

Influenţele baroce sunt evidente în pictura bisericii. Ioan Eugen Man aminteşte de patru icoane împărăteşti ce împodobesc iconostasul şi care sunt încadrate fiecare cu o ramă de coloane cu capiteluri compozite, ce se sprijină pe socluri marcate de butoni florali. Cele patru icoane îi reprezintă pe Sfântul Nicolae, Maica Domnului, Iisus Hristos şi Arhanghelul Mihail, patronul spiritual al bisericii. Dintre scenele pictate pe uşile împărăteşti se disting cele din viaţa lui Isus Hristos, Buna Vestire sau Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Absida altarului, pictată în întregime, cuprinde, de asemenea, o mare diversitate de teme religioase – Sfânta Troiţă, Dumineca Tomii, Când s-au pogorât Iisus în Iad, Dumineca Mironosiţelor, Învierea lui Lazăr, Cum s-au înălţat Iisus Hristos la Tatăl, Cina din Emaus şi altele.

Valoarea istorică a bisericii este accentuată şi de faptul că poetul Mihai Eminescu, în drum spre Blaj, ar fi poposit o noapte în pridvorul acesteia, găzduit fiind de către protopopul Partenie Trombiţaş. Pridvorul a fost transformat astăzi într- o sală expoziţională în care vizitatorii pot afla istoricul lăcaşului de cult, dar şi date despre Mihai Eminescu.

Biserica se află înscrisă pe lista monumentelor istorice datorită valorii sale istorice, religioase şi artistice.

Text: Ligia VORO

Foto: Eliodor MOLDOVAN

[zizigallery id=1559]