Home / Cultură / Povestea de dragoste dintre Andrei Romanica şi folclor continuă

Povestea de dragoste dintre Andrei Romanica şi folclor continuă

Distribuie

Andrei Romanica, rapsod şi legatar al tradiţiilor L-am întâlnit pe Andrei Romanica la Festivalul Văii Mureşului de la Răstoliţa. Prezent în calitate de lider al unui ansamblu de amatori din Luieriu, care a transpus pe scenă tradiţii străvechi din zonă, într-un mod care a încântat şi suprins publicul care nu se aştepta la momente atât de autentice şi atât de profesionist transpuse în scenă. Poate că este şi meritul lui Andrei, care a scodolit, cum spune tot el, prin lada de zestre a comunităţii reuşind împreună cu aceasta să le şi pună în scenă. Nu se mulţumeşte cu atât. Ansamblul luierean este invitat şi la Festivalul Folcloric de la Idicel, care va avea loc la acest sfârşit de săptămână. Doreşte chiar să facă un film documentar despre tradiţiile de nuntă cu drag regăsite. Iar între timp realizează emisiuni folclorice, compune şi cântă. Şi apără tot ce este legat de tradiţiile locurilor natale. În timpul liber merge la căpălit cu colop de paie, la oi la stână, şi adoră momentele. Regretul meu este doar că nu pot transcrie fonetic dulcele lui grai ardelenesc, un cântec în sine.

Reporter: – Sunteţi tânăr. Sunt încă tinerii de astăzi interesaţi de folclor, de cântecul popular, de tradiţii?

Andrei Romanica: – Sunt chiar foarte mulţi tineri interesaţi. Există însă pericolul de a se pierde interesul pentru cântecul popular adevărat pentru că din activităţile artistice se câştigă nişte bani. Pentru unii poate că a fost mai uşor să se integreze în acest peisaj, dar astfel s-au îndepărtat de filonul cântecului autentic. Datorită gustului şi dragului de bani. Sunt tineri care se slujesc de cântecul popular. Nu mi-e ruşine să spun lucrul acesta şi mi-l asum. Eu vreau să cred că în ce mă priveşte eu slujesc cântecul popular şi folclorul, nu invers. Aş fi ipocrit să spun că nu câştig bani. O fac, deşi nu sunt exagerat de mulţi. Ca să aduci la lumină anumite piese, să te duci în studiouri să înregistrezi, să colaborezi cu orchestre, presupun costuri foarte mari. Iar la spectacole preţurile sunt mici. Nu este uşoară viaţa de interpret de muzică populară. Eşti într-o continuă muncă, cercetare şi scodolire în lada de zestre a poporului ca să aduci ceva nou dar în acelaşi timp vechi în faţa marelui public. Folclorul este însă şi costumul popular. Un lipideu. Blide, o masă. Un ştergar. Toate astea le am în suflet şi mi-s dragi, şi acolo vor fi cât oi trăi.

Rep: – Vă pregătiţi pentru primul album, debut discografic. De câţi ani cântaţi?

A.R.: – Povestea e lungă. De prin 2003. Atunci a avut loc debutul meu la Luieriu, unde am învăţat să merg şi să vorbesc şi cum îmi place mie să spun, unde am învăţat să fiu om. Atunci în 2003 a fost o sărbătoare a fiilor satului când am putut cânta alături de Dorina Oprea, cea care în timp mi-a devenit profesor la Şcoala Populară de Artă, de Ciprian Istrate, de Narcisa Togorean şi de Neluţu Maior. Am fost emoţionat şi bucuros că am putut să le cânt oamenilor de acolo din sat. Cursurile însă le-am făcut mai târziu. Am venit la facultate în 2004, şi atunci am dat examen la Şcoala populară de artă. Nu am intrat. Am intrat însă mai târziu şi am absolvit la clasa profesoarei Dorina Oprea, Doamna Mureşului. Acolo dumneaei a format o adevărată pepinieră de viitori artişti şi datorită domniei sale folclorul mureşean este pe mâini bune.

Rep: – Ştim de unde provin tradiţiile promovate. De unde provin însă cântecele pe care le cântaţi?

A.R.: – Eu am şi cules cântece dar am şi creat. Textele mi le-am făcut eu, dar am şi fost ajutat de Dorina Oprea. Am avut însă ocazia şi marea bucurie să găsesc încă în satul românesc oameni care ştiu să cânte, care poate încă nu au fost descoperiţi. Eu i-am descoperit şi m-am bucurat să fiu atât de privilegiat că mi-au înmânat buchete de cântece populare. Am şi texte culese, pe care le-am modificat pe ici pe colo, pe unde am considerat că este necesar. Iar satul meu drag m-a inspirat. Drumurile, oamenii…Un car tras de vaci, poate un copac de pe deal, sau un rât…m-au determinat să le cânt.

Rep: – Care vi-s mai dragi, cele scrise sau cele autentice, culese?

A.R.: – Greu de spus. Pentru fiecare ai o anumită trăire. Cântecele culese sunt mai aşezate, mai domoale, mai lirice. Cele cumpărate sau create sunt făcute mai, nu comerciale, ci mai pe sufletul meu, pe partea mea aia de minte poate mai adolescentină, mai copilărească. Mai jucăuşă. Omul la ţară când a lucrat a cântat un cântec de jale. Dacă şi-a legănat copilul a cântat un cântec de leagăn. La o nuntă se cântă tot mai de întristare, se ştie că nunta e cu plâns şi mormântarea e cu râs. Despărţirea aceea de la nuntă provoca multe lacrimi în sânul familiei. Cele culese mi-s foarte dragi şi le trăiesc altfel, în ele sunt toţi românii, toţi truditorii. }n cele create însă mă regăsesc şi eu.

Rep: – Cântecul popular este despre aceşti truditori…

A.R.: – Este şi atât îmi e de drag să-i cânt pe aceşti truditori, pe aceşti oameni care ne-au lăsat comori. Eu mă întreb de multe ori oare ce o să lăsăm generaţiilor următoare. Nu ştiu. Telefoane, şi laptopuri şi tablete…Costume populare nu, cântece nu, tradiţii nu…

Rep: – Şi la ce ne folosesc?

A.R.: – Tradiţiile? Cântecele populare? O întrebare de baraj. Ca să ştim de unde venim şi încotro ne îndreptăm. Eu nu-mi pot închipui viaţa fără ele. „Cântecul şi viaţa mea merg pe drum alăturea, şi şi-o dat mână cu mână, când mi-e greu mereu m-alină…” Astea-s versurile mele, pentru un cântec la care tocmai lucrez. Este ca un cântec de refulare, cu toţii simţim câteodată nevoia. Şi eu acum, prin cântec încerc să spun ce am pe suflet. Niciodată nu am făcut-o până acum. Dar în acest cântec voi face nişte dezvăluiri…

Rep: – Până la urmă, întotdeauna artistul trebuie să dea din el

A.R.: Întotdeauna dă din el, dar trebuie să şi dea senzaţia că nu-l doare nimic, că este fericit şi fără probleme.

Rep: – Dar publicul trebuie să se poată şi identifica cu ceva…

A.R.: – Poate tocmai de aceea îmi este atât de greu să alcătuiesc propriul album. Deja de mult timp stau şi încerc să-mi stabilesc temele. În ziua asta prinde foarte bine la public cântecul satiric, de exemplu, chiar cu o tentă uşor vulgară. Eu nu vreau să cad în această extremă. Deşi era şi înainte…şi la obiceiurile de nuntă, la chiuituri, erau unele cu substrat chiar vulgar. Pe de altă parte, eu cred că cel care va prinde întotdeauna este cântecul de dragoste. Nu există om să nu fi iubit vreodată. O să includ şi cântece cu tentă pastorală. Vor fi şi cântece în care voi cânta părinţii, care dintotdeauna au dus dorul copiilor, le-au dat sfaturi iar copiii nu le-au luat în seamă. O să fie şi cântecul care o să amintească de poveştile bunicilor, care spune cât de bine era odată…când mergeau la plug şi călcau desculţi pe brazdă că n-au fost feciori de gazdă… O să fie şi cântecul satiric, cu o mândruţă şi o cătrinţă, cu ceteraşii de la noi din sat…cei care dădeau satului românesc acea eleganţă fantastică. Îmi povestea mama „parcă erau flori pe drum, mergeau oamenii, ficiorii cu pieptare cu cănaci, şi fetele cu cătrinţe şi cu zade”. Era momentul cel mai aşteptat după o săptămână de muncă să te duci la joc în sat.

Rep: – Va fi deci debut discografic, iar pe urmă în cinematografie.

A.R.: – Deocamdată am 20 de melodii proprii în repertoriu şi lucrez la un nou material care va cuprinde inclusiv balade. Nu vreau să cânt ca să câştig bani. Vreau să rămână un reper pentru generaţiile următoare. Să ştie cei care vin după noi cum a fost.

 

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

FOTO – Ziua Mondială a Apei, sărbătorită de Clubul Rotary Mureș la Școala Gimnazială „Friederich Schiller”

Distribuie Rotary Club Târgu Mureș  a organizat joi, 21 martie, începând cu ora 12:00, un …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.