Peste 25.000 de medici s-au coalizat pe Facebook și amenință cu demisie în bloc și grevă în Sănătate

Medicii se pregătesc să intre în grevă generală, iar în acest sens s-au reunit pe Facebook, pe grupul „Medici gata de grevă generală. Solicităm salarii decente!”. Peste 25.000 de medici au aderat până acum la acest grup de iniţiativă, în care discută despre deblocarea situaţiei salariilor mici din sistemul sanitar, dar şi despre o posibilă grevă generală. Dr. Adrian Stănescu este medic rezident în Târgu-Mureș, aflându-se în prezent la a treia specializare. În cadrul unui interviu, acesta ne vorbește despre situația actuală din sistemul sanitar, despre problema salariilor decente, mărturisind că pacienții i-au oferit plicuri cu bani de mai multe ori, însă n-a acceptat niciodată vreun leu, subliniind că s-a întâmplat să scoată înapoi din buzunar banii îndesați cu forța, „să-i dau pacientului, care s-a întors rușinat apoi: îi dădusem înapoi prea mult, acolo erau și banii mei”.

Reporter: Peste 25.000 de medici au aderat la un grup, pe Facebook, în care discută despre deblocarea situației salariilor mici din sistemul sanitar. Cum comentați dvs., în calitate de medic rezident în centrul medical din Târgu-Mureș, situația actuală?

Dr. Adrian Stănescu: Salariile mici și arhicunoscuta lor dezbatere, luate separat de restul problemelor pe care pacienții le resimt concret sunt o temă falsă. Nu este vorba doar despre salarii mici. Medici din toată țara au aderat la un grup unitar pe Facebook, ca mediu accesibil de dezbatere, unde au punctat probleme dar și soluții concrete, atât în privința salarizării cât și a activității lor de zi cu zi. Este o virtualizare cu scopul de a întoarce soluții în viața reală. Medicii rezidenți au găsit, de asemenea, în acest fel ocazia de a expune probleme și inițiative, care circulă de fapt zilnic în colțurile spitalelor, în camerele de gardă, în lifturi, în subsoluri la vestiarele improvizate și izolat între ei. Este deosebit de importantă precizarea că din perspectiva unui medic rezident, corecția unui handicap financiar nu este de fapt cel mai puternic argument. Nu este adevărat doar că sumele primite lunar sunt mici și echivalează cu prețul unei chirii de 2 camere în oraș, sau că bursa este primită cu întârziere, limitată la perioada de muncă și neluată în calcul ca venit, spre exemplu de către bănci. Este cel puțin la fel de important pentru medicul tânăr aflat în plină formare profesională să nu întâlnească limitările drastice cu care ia atât de des contact: obligativitatea depășirii zilnice a programului de lucru, transformarea sa în mașină de scris în detrimentul actului medical efectiv, interdicția la a efectua manevre și proceduri, marginalizarea ca medic de mâna a doua. Sunt doar câteva dintre cele mai populare și în același timp cele mai dure realități. Medicii rezidenți au nu doar șansa unei alternative în spațiul european, atât pentru salarizare, cât mai ales pentru formarea lor profesională, dar mai ales dovada clară că acele alternative întorc deja rezultate reale. Nu ne poate păcăli nimeni că ceea ce facem și cum facem aici este normal. Avem deja generații de medici rezidenți, cu care fiecare ținem legătura periodic, și care raportează pe scurt o viață profesională complet diferită, unde nu încap problemele medicale cotidiene românești.

Rep.: Cum se desfășoară activitatea dvs. și care sunt aspectele din sistem care vă deranjează cel mai mult?

A.S.: Activitatea mea a cunoscut mai multe etape în cadrul mai multor specializări, tocmai din cauza deficiențelor punctate mai sus. Am ajuns în situația, repetată chiar, de a abandona opțiuni profesionale vechi – și este foarte tulburător – pentru că limita rezonabilului a fost demult trecută. Depășirea grosieră, zilnică, a programului de lucru este o realitate dură. Abuzul gărzilor în numele unei false formări de calitate este încă o realitate dură. Numărul pacienților crește de la an la an, iar numărul medicilor rezidenți, care sunt furnica cărăușă a tuturor centrelor universitare, sunt de la an la an mai puțini. Cine preia acest volum de muncă? Bineințeles, medicii care au rămas. Am văzut cu ochii mei consecințele: un act medical de proastă calitate, greșeli medicale pe care de cele mai multe ori pacienții rămân să le poarte, situații umilitoare pe care nimeni nu și le mai asumă.

Rep.: Vi s-a întâmplat să vă ofere pacienții bani?

A.S.: Am văzut tentativa de rezolvare: pacienții au întins bani. Au îndesat bani mai bine zis. Nu am văzut niciodată un plic care să conțină bani, ci mereu bancnote clare. Felul în care ei pun întrebări înaintea unei proceduri medicale arată fără dubiu frica: cine urmează să efectueze procedura, de cine trebuie să se achite? Este o cutumă, o obligație falsă asumată din cauza unei frici pe care mulți din ei nici nu o mai conștientizează. Mi s-au oferit bani de foarte multe ori. Nu am acceptat niciodată! Absolut niciodată. Dar mereu am insistat ca pacientul și familia care a avut intenția de a da bani să înțeleagă de ce nu primesc. Insistența lor este atât de cimentată încât cedează doar când le sunt arătate camerele de filmat din tavan. Mi s-a întâmplat să scot înapoi din buzunar banii îndesați cu forța, să-i dau pacientului, care s-a întors rușinat apoi: îi dădusem înapoi prea mult, acolo erau și banii mei, cei 5 lei de atunci. Am fost însă urmărit până în parcare, cu lacrimi în ochi, de aparținători care apreciau un act medical vital reușit. Am refuzat să primesc! Pe cât de mare este disperarea lor în fața unei normalități care nu mai vine, pe atât de dramatice sunt greșelile pe care le-am surprins în practică, și la care nu am mai dorit să particip. Iată deci că salarizarea nu este reperul absolut al medicului rezident.
Rep.: Luni, la Digi24 s-a anunțat că Ministerul Sănătății a decis majorarea salariilor angajaților din domeniul sănătății cu 10% din luna octombrie. Cum comentați acest lucru?

A.S.: Apreciez mult formularea întrebării, care este cea corectă: s-a anunțat. Au fost, de fapt, mai multe posturi unde „s-a anunțat”, și nu doar 10% ci și 20%. Formularea impersonală arată de fapt mojicia acestor tatonări ce se practică. Cu alte cuvinte, nu este vorba de cineva în mod concret care să își asume o ofertă, totul este impersonal, la adăpost de orice arătare cu degetul. Noi suntem evaluați, oare unde ne vom compromite? „Oferta” apare la televizor, iar reacția imediat pe Facebook. Merge deci repede! Nu avem un dialog real între decidenți și medicii care efectiv profesează, cei de la capătul acelor decizii. Nu pentru că nu se poate, ci pentru că o astfel de abordare este disconsiderată din star. Am putut să vedem discuții ale unor personalități care de fapt nu ne reprezintă. Dincolo de cifre care nu merită nici măcar amintite (oricare din cele două), problema medicilor, care este în realitate tot la fel de mult și problema pacienților, rămâne expusă doar ca un handicap rușinos ofensator. Medicii înseamnă doar salarii? Beneficiile pacienților provin doar din îndreptarea salarială a personalului medical? Astfel de dezbateri sunt nu doar ineficiente, ci atacă în mod direct tocmai efortul pe care acum medicii din toată țara îl depun! Cei mai mulți dintre cei care urmăresc emisiunile TV au de fapt salarii mici! De ce am corecta doar problema medicilor? Și dacă am corecta-o, cât am investi pentru asta? Pentru că toate celelalte profesii se vor simți defavorizate, atâta timp cât dintr-o măsură salarială cu destinație precisă ei nu au beneficii imediate concrete ca pacienți. Acesta este motivul pentru care, dincolo de falsele anunțuri ale televiziunilor că medicii grupați pe Facebook au fost reprezentați în emisiuni, ei nu au răspuns unei invitații capcană. Medicii, cei care își exercită profesia zi de zi, știu foarte bine cât de real este parteneriatul dintre ei și pacienți. Este deci foarte important ca opinia publică să realizeze tentativa de deturnare a unei discuții realiste spre una populistă. Lumea cere cifre, iar la spital realizează că ei de fapt nu sunt cifre. Așa răspundem acum televiziunilor care au promovat astfel de emisiuni.

Rep.: Se vorbește despre demisia în bloc. Credeți că statul ar lua în seamă medicii doar dacă s-ar trezi cu câteva mii de demisii pe masă într-o singură zi?

A.S.: Cu siguranță o asemenea acțiune nu poate fi minimalizată, este imposibil! De departe, demisia în bloc pune urgent statul la reflecție reală, cu soluții majore. Există alternativă din partea statului la lipsa bruscă a personalului medical? Ce vor spune pacienților, cum le vor asigura tratamentul? Nu au absolut nimic la îndemână. Este singura poziție de negociere forte a medicilor. Ea a fost probată în alte țări, și-a dovedit eficiența. Ne vine greu să ne gândim la așa ceva, pentru că medicii sunt șansajați cu propria lor situație: chiar își permit o sinucidere de acest fel, când sunt atât de dependenți de puținul pe care-l primesc? Răspunsul este că ia mai mult timp ca un medic să sufere efectele unei demisii decât ia unei situații explozive de a face ravagii. E greu de spus dacă este singura soluție, o asemenea absolutizare ar însemna demonizarea instituțiilor din domeniul sanitar, ceea ce nu este corect. Nu avem însă obiectiv nici o abordare măcar apropiată de rezonabil din partea statului, lipsește. Cu demersul pe care medicii îl desfășoară acum nu se țintesc instituții, ci decidenți identificabili. Cum „sistemul” este format de fapt din oameni, cei care sunt adresa demisiei în bloc sunt personaje concrete, reale. Ei apar în presă, în media, de ei este vorba, ei trebuie să poarte povara unei asemenea urmări a demisiei în bloc! Nu ne este ușor să inițiem o asemenea acțiune, tocmai pentru că ne este frică de inconștiența dovedită îndelung a celor care și până acum au tolerat degradarea medicală, ne putem trezi că pacienții chiar nu mai pot fi tratați din lipsa bruscă a personalului. Aici este însă și răspunsul: nu ne putem permite ca persistând în soluții paliative iar și iar, să realizăm cât de curând, în doar câțiva ani, că medicii au plecat și, la fel, pe pacienți nu mai are cine să îi trateze. Demisia în bloc comportă un risc. Lipsa unei soluții extreme, în situații extreme, are însă un final sigur!