Legea economiei sociale, pas mare către dezvoltarea durabilă

Economia actuală, liberală, bazată pe o competiție ”fără suflet”, nu valorifică suficient, uneori chiar exclude, resursele sociale și pierde din vedere calitatea și resursa umană.

Lansarea programelor de economie socială trebuie plasată în contextul post-criză, după impasul economiei liberale. Se încearcă astfel să se să ofere nu atât soluția, cât, mai ales, o deschidere spre găsirea soluțiilor, noi oportunități de angajare în circuitul economic a unor segmente excluse din economia clasică, o abordare etică și o angajare explicit socială a economicului.

În fapt, economia socială, după cum este cunoscută în Europa continentală, sau al treilea sector în SUA, nu este un concept complet nou. Ea reia experiența cooperativismului, nu în formele sale extremiste (socialiste), pe care o amplifică, recurgând la pluralitatea de modele economice nonstandard. Indiferent de termenul sub care este cunoscuta, ea plasează în centrul său conceptul de solidaritate, de societate coezivă și incluzivă.

Termenul a apărut în literatura economică în 1830 prin publicarea de către economistul liberal francez Charles Dunoyer a unui Tratat despre economia socială, care pleda pentru o abordare morală a economicului (CIRIEC1, 2007, p. 14). Din 1945 pană în 1975, a fost o lungă perioadă de creștere economică in țările occidentale dezvoltate, care a consolidat rolurile socio-economice ale sectoarelor privat şi public.

De la sfârşitul anilor 1970 s‐a manifestat renaşterea interesului pentru structurile tipice economiei sociale, în contextul în care criza anilor 1970 a demonstrat incapacitatea statului asistențial şi a sistemului economic mixt de a reduce şomajul pe termen lung, excluziunea socială şi dependența de asistență socială. Noul model economic promovează responsabilizarea economicului, integrarea responsabilității sociale în actul economic, o nouă strategie a relației dintre actorul economic și comunitate.

Economia socială este mai bine adaptată pentru crearea şi menținerea ocupării forței de muncă şi pentru corectarea dezechilibrelor economice şi sociale serioase. În România, ca și în țările Europei Centrale și de Est, economiile comuniste planificate centralizat permiteau numai activitatea economică coordonată de stat, iar acolo unde operau cooperative, acestea erau lipsite de apartenența şi organizarea lor tradițională pe baze democratice, problemă pe care programele apărute recent o rezolvă.

În 2 iulie 2015, Parlamentul României a aprobat Legea economiei sociale (219/2015), iar în 22 iulie, președintele a promulgat-o prin Decretul 671/2015, oferind astfel cadrul legislativ derulării activităților specifice pentru formele de economie socială. România face astfel un pas spre alinierea la tendința europeană, exprimată succint de Valdis Dombrovskis, Vicepreședinte, Euro and Social Dialogue, Comisia Europeană: ”Dorim să plasăm politica economică și politica socială pe picior de egalitate”. Exemplul cel mai edificator de succes este cel al Suediei.

Alinierea corespunde priorităților Uniunii Europene şi ale obiectivelor strategice: coeziune socială, ocupare deplină, lupta împotriva sărăciei, democrație participativă, o mai bună guvernare, dezvoltare durabilă. Conceptul a apărut în dezbaterile din România de mai mulți ani, dar abia recenta aprobare și promulgare asigură cadrul necesar activităților specifice și obținerea acreditărilor aferente.

În acest moment se află în implementare proiecte de economie socială, finanțate din fonduri europene în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, DMI 6.1 Dezvoltarea economiei sociale cu scopul de a susține minim 1.000 de structuri de economie socială (SES-uri) la nivel național. Pe lângă aceste proiecte Departamentul pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri şi Turism a publicat în dezbatere publică o procedură pentru finanțarea de noi structuri, finanțate integral din fonduri naționale.

Mai trebuie doar o implementare responsabilă, de succes.

Ilariana-Maria JORS,

Project manager, Best Project Team