Sergiu Manta, sub lupa scriitoarei Anamaria Ionescu

Printre invitații de seamă la Simfest 2015, desfășurat la Târgu Mureș în perioada 24-30 august, am întâlnit-o pe Anamaria Ionescu, licenţiată în drept şi redactor al postului Radio România Antena Satelor, al Societăţii Române de Radiodifuziune.
Tânăra a debutat cu nuvela “Călătorie în familie” în anul 2008, iar un an mai târziu s-a numărat printre laureaţii concursului de literatură Agatha Grigorescu Bacovia – Mizil, cu nuvela “Confesiune“. Este autoarea a două volume de proză scurtă “Camera obscură” , editura Nico și “Pe cine nu laşi să moară…“, la editura Tritonic. În 2014 publică primul roman din seria mystery & thriller „Sergiu Manta”, intitulat „Nume de cod: Arkon”.

Rep. Simfest are misiunea de a lupta pentru libertatea de exprimare a jurnaliștilor, de a descoperi adevărate valori, oferindu-le o șansă de afirmare și dezvoltare.

A.I: Târgu Mureș este un oraș de suflet pentru mine, orașul debutului meu literar, în anul 2009 cu volumul ”Camera Obscură”, la editura Nico. În plus, colaborez și am apariţii literare repetate în revista “Vatra Veche”. Cariera mea literară este în devenire, s-a născut din pasiunea mea pentru literatură. Plăcerea de a citi m-a determinat să depăn mereu istorisiri prietenilor, apropiaților, după care am început să le și scriu. Un scriitor învață și se perfecționează tot timpul, iar faptul că sunt jurnalist e un mare avantaj, a fi jurnalist înseamnă a cunoaște oameni, experiențe, locuri, e un mare avantaj, cele două pasiuni merg mână în mână. Deși eu scriu ficțiune, sursa inspirației mele este tot ce văd în jur, personajele pe care le creez sunt alte ego-uri ale oamenilor din jurul meu.

Rep: Viaţa personajelor despre care scrieți stă sub semnul labirintului, cu toate împlinirile, rătăcirile şi revelaţiile ei. Aveți vreunul preferat?

A.I.: Sergiu Manta, personajul romanului ”Nume de cod: Arkon” personalitatea lui, viaţa, familia, trecutul şi tainele sale, sunt inspirate de un om care îmi este foarte drag, cu un destin întortocheat. Mă inspiră oamenii inteligenți cu caractere puternice, persoane care nu sunt atât de mediatizate, dar care nu încetează să mă uimească prin determinare şi curaj.

Rep: Dacă ne plac cărțile, le dăm mai departe. Când scrieți?

A.I. În general nopțile scriu, chiar dacă e mai obositor, se pare că noaptea e momentul în care îmi vine inspirația. Nu sunt un scriitor foarte disciplinat, recunosc, nu predau cărțile la data stabilită de editor, poate de aceea a și renunțat să le mai stabiliească. Eu am perioade în care las cartea să gesteze, să stea în mine până când găsesc forma potrivită de a exprima ideea respectivă. De regulă, scriu, reiau, modific, îmi vin alte idei, este un proces complicat, dar foarte frumos. Este singurul moment în care, eu, ca autor, mă simt mândră de mine, după aceea încep îndoielile, încep să am nevoie de confirmări, ale editorului, ale apropiaților, vreau ca totul să fie bine, cartea să fie conectată la contemporaneitate, să fie gustată de un public cât mai larg.

Rep: Nu există o activitate intelectuală mai hulită decât critica unei cărți, care face anatomia unui text și o întoarce pe toate părțile. Cum absorbiți criticile?

A.I: Este greu să vezi că ceea ce ai scris nu lasă impresia pe care ți-o dorești și, chiar dacă nu recunosc foarte mulți acest lucru, scriitorii au un orgoliu foarte pronunțat. Trebuie să înveți să fii deschis la critici, un exercițiu de voință destul de greu, de altfel. Un mare critic al scrierilor mele este omul care mi-a inspirat personajul Sergiu Manta, în realitate el este foarte dur, dar știu că o face din dorința de a mă sprijini și ajuta acolo unde greșesc.