Probaţiunea, sprijin pentru instanţele de judecată

Cu ocazia Zilei Probaţiunii în România, sărbătorită anual la data de 3 septembrie, Camelia Stăncescu, şeful Serviciului de Probaţiune Mureş de pe lângă Tribunalul Mureş, a realizat un scurt istoric al implementării probaţiunii în ţara noastră.

Model implementat din Marea Britanie

Astfel, Camelia Stăncescu a precizat că în România probațiunea a fost construită după modelul sistemului de probațiune din Marea Britanie, fiind implementată ca și proiect experimental între anii 1996 – 2000. „Primele servicii de probaţiune din ţara noastră au fost înfiinţate în anul 2001, în anul 2002 sistemul de probaţiune întregindu-se, prin înfiinţarea în fiecare judeţ a unui serviciu de probaţiune. Zece ani mai târziu, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1959/C/2011, data de 3 septembrie a fost consacrată drept Ziua Probaţiunii, atât pentru a stabili un reper temporal al intrării serviciilor de probaţiune în sfera instituţiilor din sistemul de justiţie din România, dar şi ca o recunoaştere a înfiinţării acestei instituţii în coordonarea Ministerului Justiţiei, la data de 3 septembrie 2001”, a punctat Camelia Stăncescu.

Scopul principal, diminuarea infracţionalităţii

Potrivit şefului Serviciului de Probaţiune Mureş de pe lângă Tribunalul Mureş, circumstanţele instituirii probaţiunii sunt strâns legate de climatul social şi politic al anilor 1999 – 2000, în special de cerinţele impuse de aderarea la Uniunea Europeană, privind dezvoltarea de alternative la detenţie pe fondul supraaglomerării din penitenciare. „Prin înfiinţarea sistemului de probaţiune, s-a urmărit sprijinirea instanţelor de judecată în procesul de individualizare a pedepselor, prin promovarea sancţiunilor neprivative de libertate, precum şi creşterea gradului de siguranţă al populaţiei, prin supravegherea în comunitate a persoanelor care au comis infracţiuni. Scopul urmărit de serviciile de probaţiune este de a contribui la diminuarea infracţionalităţii şi de a reduce consecinţele negative, precum şi costurile legate de privarea de libertate. Privind retrospectiv se poate spune că astăzi probaţiunea se prezintă ca o instituţie socio-juridică cu individualitate distinctă în sistemul justiţiei penale româneşti, articulată de un cadru normativ care-i delimitează, în bună măsură competenţele şi îi stabileşte poziţia în sistemul instituţiilor de stat. Putem vorbi astăzi de un sistem naţional de probaţiune construit prin efortul unui grup de profesionişti din sistemul de justiţie, din mediul academic şi din societatea civilă. Construcţia probaţiunii a fost posibilă prin intermediul cooperării internaţionale şi prin implementarea unor programe finanţate de unele state europene, precum şi de organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale internaţionale”, a menţionat Camelia Stăncescu.

Mulţumiri colegilor şi colaboratorilor

Şeful Serviciului de Probaţiune Mureş de pe lângă Tribunalul Mureş a transmis, prin intermediul cotidianului Zi de Zi, un scurt mesaj cu ocazia Zilei Probaţiunii în România. „Cu ocazia Zilei Probaţiunii doresc să le mulţumesc, în primul rând colegelor mele, pentru activitatea susţinută pe care o desfăşoară şi colaboratorilor noştri pentru sprijinul pe care ni-l acordă în rezolvarea problemelor beneficiarilor serviciului nostru. Doresc de asemenea, să subliniez importanţa cooperării interinstituţionale, deoarece, având în vedere faptul că persoanele care au comis infracţiuni sunt rezultatul societăţii în care trăim, tot societatea, în ansamblul ei, este datoare să intervină pentru reducerea riscului de a comite noi infracţiuni de către cetăţeni. Acesta este şi motivul pentru care scopul serviciului nostru este să adauge cât mai multe instituţii – guvernamentale şi nonguvernamentale – în acest „lanţ” al efortului depus pentru reintegrarea socială a persoanelor care au comis infracţiuni”, a afirmat Camelia Stăncescu.

Aspecte legate de profesia de consilier de probaţiune

Probaţiunea din România se leagă, atât prin practica profesională cât şi prin sistemul actual de organizare, de „modelul britanic” al măsurilor şi strategiilor alternative. Proiectul de implementare a probaţiunii în România promovat de Agenţia de Dezvoltare a Marii Britanii între anii 1998 – 2003 a condus, în numai cinci ani, la crearea bazelor sistemului, atât în ceea ce priveşte organizarea, cât şi profesionalizarea resursei umane.

Profesia de consilier de probaţiune, spre deosebire de multe alte profesii, nu presupune rutină deoarece practica acesteia implică raportarea nu numai la persoane şi situaţii diferite, dar şi la un complex de standarde şi reguli diverse.

Activitatea serviciilor de probaţiune se structurează pe trei niveluri: în relație cu organele de poliție, parchetele și instanțele de judecată, în comunitate şi în penitenciar.

Rolul consilierului de probaţiune la instanţă (în anumite situaţii şi la poliţie şi parchet) este de a elabora un referat de evaluare (în cazul minorilor) / raport de evaluare (în cazul majorilor) care să contribuie la o mai bună individualizare a pedepsei. Acest referat / raport de evaluare reprezintă o analiză criminologică a persoanei inculpate şi a faptei sale, astfel încât riscul de recidivă să fie cât mai bine determinat, iar în funcție de nivelul estimat al riscului se formulează propuneri organelor judiciare privind măsurile ce pot fi dispuse.

În comunitate, consilierii de probaţiune desfăşoară activităţi de supraveghere şi asistare a persoanelor față de care s-au dispus sancțiuni neprivative de libertate (amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, executarea pedepsei amenzii prin prestarea de muncă în folosul comunității), a minorilor față de care s-au dispus măsuri educative neprivative de libertate, a minorilor liberaţi anticipat din executarea măsurilor educative privative de libertate, precum și a persoanelor liberate condiționat din penitenciar (în situația în care restul rămas de executat din pedeapsa inițială este de 2 ani sau mai mare).

În penitenciar, rolul consilierului de probaţiune este de a participa la şedinţele comisiei de liberare condiţionată, de a colabora cu personalul Serviciului de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială în vederea pregătirii pentru liberare a persoanelor condamnate (minori şi tineri, în special) şi de a întocmi referate de evaluare pentru minorii care urmează să se libereze anticipat din executarea măsurilor educative privative de libertate, referate care sunt prezentate în cadrul comisiei din centrul educativ / de detenţie.