Linţuca, naturaleţea laptelui de succes din Breaza

Până acum câţiva ani judeţul Mureş abunda de atâţia procesatori de lapte, lucru explicabil având în vedere potenţialul zootehnic al zonei. Dar vorba aceea, mulţi au fost, puţini au rămas, cei care au reuşit să reziste pe piaţă, înfruntând cu stoicism normele impuse de UE precum şi concurenţa cu produsele din import. Printre aceştia se numără şi SC Linţuca Prodcom SRL din comuna Breaza, judeţul Mureş administrată de Vasile Nicuşan.

Experienţa tatălui, entuziasmul fiului

Povestea fabricii de procesare a laptelui din Breaza începe în 1996, pusă pe picioare de Vasilică Nicuşan, fost director al fabricii de lapte din Reghin, cu o experienţă de pestre trei decenii în acest sector. „S-a început cu paşi timizi, cu o cantitate foarte mică de lapte. Se procesa atunci undeva la 200-300 de litri de lapte pe zi. Era destul de greu atunci la început, utilajele şi condiţile erau destul de precare, la cei doi angajaţi câţi avea firma când a început în 1996. Încet a început să se adune mai mult lapte, tatăl meu fiind din domeniu, cunoscând acest fenomen şi firma a ajuns în câţiva ani să proceseze undeva la două, trei mii de litri de lapte pe zi. Producţia rezultată se vindea atunci în special în Bucureşti, la doi beneficiari care aveau magazine în capitală”, spune Vasile Nicuşan, administratorul SC Linţuca Prodcom SRL.

Anul 2004 avea să aducă schimbul de ştafetă, talăl lăsând loc fiului la conducerea societăţii, una deloc uşoară având ân vedere că aderarea la Uniunea Europeană bătea la uşa României aducând cu ea norme peste norme pentru procesatori. „În anul 2004 tata s-a retras şi mi-a predat ştafeta cum se zice. Era perioada care a precedat procesului de preaderare la Uniunea Europeană . Atunci ni s-a spus că cine vrea să rămână pe piaţă, trebuie să se alinieze la standardele comunităţii europene. A fost atunci un şoc puternic pentru noi, pentru micii procesatori. Erau făbricuţe, chiar dacă erau ok, nu erau la standardele cerute de Uniunea Europeană. În acel moment mulţi au renunţat, trebuia să iei în calcul ideea că trebuie să investeşti o grămadă de bani în tehnologizare, fără a avea o idee dacă va merge sau nu afacerea, neştiind ce va aduce viitorul. Nu se ştia ce înseamnă şi ce va aduce Uniunea Europeană. Am luat decizia să merg mai departe, plin de entuziasm, şi curaj”, spune Vasile Nicuşan.

Alinierea la standardele europene

A urmat o perioadă de dezvoltare a societăţii, tehnologizarea fiind absolut necesară pentru a rezista pe piaţă o dată cu apariţia normelor europene. „Încet, încet, prin muncă am început să ne punem la punct. Fabrica mică de la început cu care s-a pornit la drum în 1996 a rămas pe locul ei, am făcut alta mai mare care a înglobat mica făbricuţă. Practic suprafaţa fostei fabrici a fost mărită de 10 ori. Am început să ne achiziţionăm utilaje noi, performante, tot ce înseamnă tehnologie pentru industria laptelui, practic tot profitul era reinvestit în tehnologizarea fabricii. Ne-am aliniat în cele din urmă la cerinţele Uniunii Europene. După finalizarea lucrărilor de modernizare la fabrica nouă am avut un control din partea Uniunii Europene, au constatat că suntem în regulă, fapt pentru care am primit licenţă de export. În momentul de faţă procesăm în jur de 10.000 de litri de lapte pe zi, materia primă o colectăm din comuna Breaza şi împrejurimi. Prin munca celor 28 de angajaţi ai societăţii în ce priveşte procesarea laptelui rezultă brânza burduf, brânza de vaci, smântâna, telemea, caşcaval de diferite sortimente, produse pe care le valorificăm în reţeaua naţională Selgros şi în două magazine proprii, unul în Reghin şi unul în Târgu-Mureş”, declară administratorul societăţii Linţuca Prodcom SRL.

„E o concurenţă neloială”

Nemulţumirea lui Vasile Nicuşan se leagă de produsele din afară intrate pe piaţă care ocupă rafturile supermarketurilor, şi aşa încărcate de tot felul de taxe. „E foarte greu, în sensul că trebuie să-ţi vinzi marfa. Concurenţa este extraordinară deoarece sunt foarte mulţi procesatori în ţară, şi greu găseşti un loc unde să-ţi vinzi produsele. În supermarketuri sunt pline rafturile de brânză, la care se adaugă produsele venite din import, multe dintre ele fiind sintetice şi pline de E-uri alimentare. Concurenţa într-un fel e neloială, eu fac produse doar din lapte, sută la sută naturale având în compoziţie doar lapte de vacă, cheag, sare şi cam atât. Alţii în schimb vin cu tot felul de adaosuri, coloranţi, şi cine ştie ce alte adaosuri. E o concurenţă neloială pentru că ei vin cu produse sintetice, la care pot să ofere un preţ mic, ieftin la raft, iar românul cumpără ce e ieftin, neinteresându-l ce conţine acel produs sau de cine este fabricat”, declară Nicuşan.

De multe ori auzim de nemulţumirile producătorilor de lapte faţă de procesatori, cauza fiind preţul oferit pe lapte. Din punctul de vedere a lui Vasile Nicuşan lucrurile nu stau chiar aşa, greutăţile se răsfrâng şi asupra procesatorilor. „Nici procesatorii nu o duc mai bine, deoarece laptele luat deja de la micul fermier îi oferă acestuia o siguranţă că îi va plăti laptele, la un preţ, poate nu cel mai bun de multe ori, dar are siguranţa că îşi va primi banii. Eu distribui marfa în toată ţara şi nu am siguranţa că îmi primesc banii, pentru că aşa numitele ţepe pe care le cunoaştem, sunt un fenomen cât se poate de real. Apoi sunt cei din hipermarketuri cu o sumedenie de taxe de raft, de reclamă, de tot felul. Astea tot noi le suportăm, plus comisioane din vânzări, cine e din domeniu ştie la ce mă refer. Sunt nişte bani care trebuie să-i dai, şi ajungi să pui un preţ să poţi concura cu cel care vine cu produse sintetice, ca să poţi să vinzi şi să încasezi ceva. E foarte, foarte greu, plus că nu ai alt loc unde să-ţi vinzi marfa. Trebuie să lucrezi cu supermarketuri, alte alternative nefiind. E foarte greu să vinzi marfa, fiind un exces de produse lactate pe piaţă. Cine vede şi cunoaşte acest aspect ştie la ce mă refer. Această problemă o întâmpină producătorii din România. Producătorii de cereale, legume sau orice altceva, problema este aceeaşi, „unde ne vindem marfa ?”. Am aşteptat şi aşteptăm o rezolvare din partea statului român pentru această problemă, a oamenilor care muncesc cu adevărat şi care se zbat să facă ceva”, afirmă administratorul fabricii de lactate din Breaza.

Mult visatul patriotism local

Se tot vorbeşte despre patriotismul local, în care lumea să se aplece asupra produselor autohtone. Poate părea un ţel greu de atins, dar Vasile Nicuşan rămâne optimist în ce priveşte acest aspect. „Ar fi cel mai frumos lucru să ajungem la acel patriotism local, să consumăm doar produsele fabricate la noi. Când te uiţi la alţii, la francezi, la nemţi, la alţii de pe lângă noi care într-adevăr au acest patriotism local, cumpără de la vecinul care ştie că e producător, nu de la cel ce vine din import. La noi din păcate acest patriotism înseamnă să cumperi ieftin (promoţii de genul 1+1), să cumperi reclama, nu produsul. La noi nu contează calitatea produsului, ieftin să fie. M-aş bucura foarte mult să ajungem şi noi la această mentalitate, să se uite omul şi la etichetă, la ce scrie pe ea, la ce conţine produsul, nu doar să fie ieftin, să vadă din ce este făcut, şi cine la făcut. Să vedem cum oamenii cumpără produse locale, în detrimentul celor venit din afară. Nu ştiu când vom vedea aşa ceva, dar trăim cu speranţa că lucrurile se vor îndrepta. Vremurile actuale sunt foarte grele, atât pentru procesatori, cât şi pentru producătorii de lapte, de carne sau orice alt produs. Trebuie să rezistăm, să încercăm să ne menţinem pe piaţă şi să putem mergem înainte”, spune Vasile Nicuşan.