Harta etnografică, etnică şi ecleziastică a Europei, în descompunere

Prezentă în municipiul Târgu-Mureş pentru a participa joi, 24 septembrie, la lucrările simpozionului „Arhivele şi cercetarea istorică”, Maria Berényi, personalitate complexă a culturii din sud-estul Europei şi director al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria, a acordat un interviu în exclusivitate cotidianului Zi de Zi. Temele de discuţie s-au axat în jurul situaţiei românilor din Ungaria, pe marginea candidaturii municipiului Târgu-Mureş la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021 şi despre criza imigranţilor care a lovit Europa…

Reporter: Cu ce ocazie aţi întreprins vizita la Târgu-Mureş? E prima vizită în judeţul Mureş?

Maria Berényi: Institutul de Cercetări a Românilor din Ungaria are o colaborare foarte veche cu Institutul Socio-Uman „Gheorghe Şincai” şi cu Universitatea „Petru Maior”. Am venit la cea de-a 14-a ediţie a sesiunii „Arhivele şi cercetarea istorică”. Dacă nu mă înşel, am venit la Târgu-Mureş de 10 sau de 11 ori. Institutul de Cercetări a Românilor din Ungaria, pe care îl conduc, are relaţii foarte bune cu aceste instituţii şi de fiecare dată ne invităm reciproc la evenimente ştiinţifice, simpozioane, sesiuni de acest gen.

Rep.: Care este în prezent situaţia românilor din Ungaria? Potrivit recensământului din 2011, numărul de români a crescut de la 7.000 la peste 30.000…

M.B.: Da, am fost şi noi miraţi şi colaboratorii noştri s-au mirat că noi, reprezentanţii comunităţii istorice, estimam numărul la 15 – 20.000. Este clar că aşa se prevede, că numărul celor veniţi în Ungaria a crescut în acest procent. La noi, la recensământ, pentru noi a fost foarte interesant deoarece se adresează patru întrebări despre religie, identitate, limbă şi limbile folosite. Pe noi ne-a surprins că 10.000 de români s-au declarat catolici. Ştim foarte bine că românii sau sunt ortodocşi, mai puţini greco-catolici, sau neo-protestanţi. Nu am ştiu că există şi români catolici şi dacă ne uităm la religie, 10.000 din cei 31.000 care s-au declarat români s-au declarat catolici, ceea ce e o nălucă şi pentru noi.

Rep.: Din acest punct de vedere, ce rol joacă biserica, religia în perpetuarea românilor din Ungaria?

M.B.: Ştim foarte bine că la o comunitate minoritară sunt două instituţii de bază seculare. Comunitatea istorică autohtonă românească din Ungaria trăieşte pe acele meleaguri de trei-patru secole. Strămoşii noştri au ajuns acolo pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea. Două instituţii de bază sunt care păstrează identitatea pentru comunitate şi mai ales comunitatea românească din Ungaria. Este să zicem o comunitate rurală, fiindcă cei mai mulţi trăiesc în sate limitrofe graniţei cu România. Este Biserica şi este Şcoala. Ştim foarte bine că cei mai mulţi români erau ortodocşi. Biserica Ortodoxă Română este şi o biserică naţională, faţă de cei catolici, evanghelici sau neo-protestanţi. Această Biserică Naţională a conservat acea identitate, acest patrimoniu spiritual la comunitatea românească din Ungaria. Mai noi, şi în rândul românilor din Ungaria mulţi trec la religii neo-protestante şi Biserica Ortodoxă Română într-adevăr se confruntă cu o problemă, cum să păstreze enoriaşii, credincioşii, ca să nu părăsească această biserică.

Rep.: La ce proiecte lucraţi în prezent?

M.B.: Am scos o carte, „Personalităţi româneşti în Ungaria”, în 2013, şi m-am gândit să lucrez în continuare la două subiecte, dat fiind faptul că mă ocup foarte mult cu istoria macedo-română. Foarte mulţi macedo-români au devenit personalităţi ale banatului, transilvaniei, au devenit filantropi, politicieni, oameni de cultură cum este Emanoil Gojdu, membrii familiei Moconi, Babeş. Cu această colonie macedo-română aş vrea să scriu o monografie a coloniilor macedo-române din Imperiul Austro-Ungar şi am zis că dacă am făcut o carte a personalităţilor, cu bărbaţi, politicieni, să aduc la suprafaţă, să cunoaştem acele femei minunate care au susţinut această cultură, au susţinut bărbaţii lor şi îmi doresc să scot o carte despre femei celebre române din Imperiul Austro-Ungar sau Ungaria, Transilvania. La acest subiect lucrez acum.

Rep.: Aţi venit la Târgu-Mureş într-un moment special, şi anume lansarea strategiei de comunicare pentru candidatura la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021. Cum se vede acest demers din Ungaria, care consideraţi că sunt atuurile pe care trebuie să mizăm?

M.B.: O capitală europeană într-adevăr trebuie să treacă graniţele locale, poate şi regionale. Eu aş zice că etnografia, cultura, aceste elemente cultural-istorice se pot transpune unor graniţe, într-adevăr şi cu comunităţile istorice cum este Ungaria, Serbia şi altele. Istoria culturii româneşti s-ar putea transmite din Transilvania astfel încât să treacă de graniţe. Priviţi de exemplu Budapesta. Câte tangenţe româneşti sunt. Foarte multă fantezie în turism şi îmi imaginez ca la agenţiile turistice să se facă un pliant cu aceste locuri, astfel încât turiştii români şi maghiari să viziteze şi capitala Ungariei pe urme româneşti, deci un traseu, un sejur de acest gen ar fi binevenit şi la noi. Ar mai fi domeniul cercetării, al simpozioanelor organizate împreună. Viaţa academică-universitară din Târgu-Mureş s-ar putea întregi cu acestea. S-ar mai putea face cercetări de teren între comunităţile academice din România şi Ungaria, speciale zone, expoziţii de artă, de etnografie. Patrimoniul cultural, patrimoniul spiritual s-ar putea duce într-o capitală europeană şi prin aceasta s-ar putea dezvolta spaţii geopolitice. Am putea aduce cultura românească în această Capitală Europeană a Culturii.

Rep.: Cât de important este multiculturalismul în acest demers al municipiului Târgu-Mureş?

M.B.: Dacă proiectul e european, atunci el trebuie transmis europenilor şi în Europa unită suntem mai multe limbi, mai multe culturi, toleranţă, globalizarea e foarte mare şi aici undeva ar trebui să se găsescă acele particularităţi pe care le poate oferi Europei un oraş din România.

Rep.: Apropo de Europa şi de valul uriaş de imigranţi care îngrijorează în aceste zile autorităţile europene. Cum vedeţi acest fenomen în configuraţia Europei din anul 2016 şi chiar din 2030?

M.B.: Vorbeam de strămoşii noştri că au venit pe aceste teritorii în urmă cu trei-patru secole. Au venit într-o zonă unde era nevoie de forţă de muncă şi aşa s-au aşezat. Au trecut trei-patru secole şi se vede că istoria se repetă… Acum aceste grupe de imigranţi se orientează spre Austria şi mai ales spre Germania. Eu aşa văd, că această ţară duce lipsă de forţă calificată de muncă şi poate că într-un mod mai organizat se putea duce asta spre un făgaş. Eu aşa văd că Europa nu s-a pregătit pentru un val atât de mare de emigranţi. Aici eu cred că se pune problema, deoarece nu trec imigranţi dintr-o ţară în alta, aici vin dintr-un alt spaţiu cultural, un alt spaţiu religios, vin dintr-o ţară unde 13-14 grupuri islamiste nu se înţeleg între ele. Dacă ne gândim că pentru asta părăsesc acest teritoriu şi doresc să vină în Europa, eu cred că va da o durere de cap din punct de vedere al educaţiei, al canalizării forţelor de muncă, al integrării, fiindcă sunt foarte multe diferenţe. Nici până acum, eu aşa am văzut, că nu prea s-au putut integra într-un timp scurt şi sunt de părere că harta etnografică, harta etnică, harta ecleziastică a Europei este în descompunere şi încă nici eu nu am curajul să mă exprim despre cum va arăta această hartă. Zi de zi, săptămână de săptămână aşteptăm soluţii din partea autorităţilor europene. Eu aşa văd că pentru foarte multe lucruri „bătrânul continent” nu s-a pregătit…