Dă-te jos de pe mine!

(Paranoia. Între vis și realitate)

Când mă fac mare vreau să tai frunze la câini. Talent, perseverenţă şi, eventual, precizie chirurgicală și-un chef nebun să nu faci nimic să ai, pentru a fi angajatul potrivit. Sau vreau mă fac parlamentar. Nu neapărat în odinea asta. Aproape opt sute de mii de euro costă cazarea senatorilor și deputaților în București, hoteluri cu stele, cu piscină, saună și sală de forță. Pentru mașini li se asigură  suma de 1000 de lei pe lună pentru transport, bani pe care nu trebuie să-i justifice prin nici o chitanță, un locșor tot trebuie să prind și eu în pătura asta a societății. Stai așa! Ce se-aude? Dinspre perete vine. Ia, uite…Mărul bătrân din curte scârțâie obosit și bate încetișor în geam cu ramurile sale uscățive, parcă vrea să intre în casă, să mă încolăcească de la glezne urcând spre șold, în jurul pieptului până mai sus, să-mi furișeze cuiburi de păsări lin, pe claviculă, pe brațe și-n suflet, suspin, mă învăluie-n somn și pleoapa o las să-mi cadă zdrobind între gene Lumea… Vino mai aproape și închide geamul, te rog! Unde rămăsesem? Așa…și toată ființa îmi era îmbibată în dragoste și radiam de dorință, da, de dorință, tremuram ca varga când mi-a cuprins capul între palmele fierbinţi şi mi l-a înclinat ușor, frecându-și nasul de al meu.  Nu stingi lampa aceea, rogu-te?! Umbra îți joacă pe fața de masă, fața și se prelungește și lățește într-un mod nefiresc și nu mă mai întrerupe, că iar am uitat despre ce povesteam. Da! Ministrul Afacerilor Interne, Gabriel Oprea, a declarat că nu a încălcat nici o lege și, prin urmare, nu are motive să demisioneze, că Și, după aceea m-am întâlnit cu fosta mea colegă de birou, cea care m-a lucrat pe la spate să-mi pierd locul de muncă, avea părul strâns în două cozi ce se încolăceau în spate ca o cunună, și același efort fals de a-ți intra sub piele, așa cum și zâmbetul îi era fals și indignarea ei era falsă, ceea ce răzbătea cu adevărat și sincer din cuvintele ei și din jocul ei fals erau doar ochii feșteliți strident cu un rimel de marcă falsă, ca a unei curve de care ți-e milă.  Nu te mai sprijini de ivărul ușii, că-mi iei vopseaua! Ce ziceam?! …și polițistul de la intersecția cu Pandurilor s-a trezit afirmând, pentru prima dată într-un mod atât de pătimaș și cuminte, poate o mai făcuse și altă dată, dar în glumă, cine știe?! că sunt ilegal de frumoasă și am încremenit în mijlocul străzii făcându-mi cu un gest larg semnul crucii, larg, foarte larg gest, preocupat de un hohot de râs nelalocul lui…

– Cine râdea?

– Cum cine? Tu nu asculți deloc? Ei, doar n-oi fi vrând să stau după curu ‘ tău până te prinzi care-i treaba!

Și m-a urmat spre ușă…