Home / Cultură / Experienţa suferinţei, transpusă în poezie de Elena-Gabriela Feceoru

Experienţa suferinţei, transpusă în poezie de Elena-Gabriela Feceoru

A elena gabriela feceoruCotidianul Zi de Zi continuă prezentarea „noului val” de scriitori şi critici literari din judeţul Mureş, episodul de astăzi fiind dedicat poetei Elena-Gabriela Feceoru.

CASETA 1 elena gabriela feceoru

„Să spun pe scurt tot: mă numesc Elena-Gabriela Feceoru, sunt născută în oraşul minier Petroşani la 3 mai 1993 făcând un simplu calcul rezultă că am 22 de ani. Am vrut la liceul de muzică de la Deva şi am ajuns la Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” din Petrila la o clasă de filologie.Apoi am vrut la Târgu-Mureş la UAT, mai precis actorie, şi am ajuns la Universitatea din Craiova la Facultatea de Litere, specializarea română-latină. Am reuşit la insistenţele mamei să rămân acolo primul an, după care m-am transferat la Universitatea ,,Petru Maior” din Târgu-Mureş la Facultatea de Ştiinţe şi Litere, specializarea română-engleză şi tot aici mi-am luat şi licenţa într-ale literelor, avându-l drept coordonator pe domnul profesor universitar Al. Cistelecan. La anul voi da admiterea la masterul de istoria literaturii şi sistemul criticii literare din cadrul aceleiaşi facultăţi. Lucrez de la 1 octombrie 2014 la revista „Vatra” din Târgu-Mureş, unde am funcţia de secretar-dactilograf.

Cânt la chitară. Profesorii mi-au fost colegii şi youtube-ul. Mama îşi astupa urechile şi-mi reproşa la fiecare sunet al corzii că am aruncat banii inutil. În fine s-a convins că n-a avut dreptate.

În clasa a XII-a luat fiinţă prima carte în care am publicat vreodată poezie, realizată la iniţiativa domnului diriginte Ciprian Dîrjan în anul 2012, în Săptămâna Altfel. Ne-am dus cu toţii la primărie le-am expus iniţiativa noastră celor de acolo, într-o şedinţă, şi am obţinut o finanţare din partea administraţiei publice locale, astfel am putut realiza volumul colectiv care se numeşte „Alteritate” cu o prefaţă scrisă de Marian Boboc, redactor-şef al Ziarului Văii Jiului. Am avut parte şi de sprijinul domnului prof. dr. Mihai Barbu, care ne preda nouă la liceu literatura universală. În acest volum colectiv au mai scris în afară de mine şi colegii mei: Larisa Melania-Iuhoş, Claudia Ababei, Alexandra Preda, Cristina Alexandra Eana, Teodor Cristian-Ştefan şi dirigintele nostru prof. Ciprian Dîrjan, mai sus menţionat. Am apărut şi pe paginile Ziarului Văii Jiului iar lansarea cărţii a avut loc la Casa de Cultură din Petrila. A fost într-adevăr un adevărat eveniment cultural mai ales pentru o zonă în care fiecare zi e la fel. De aici înainte am luat de fapt în serios poezia şi pe mine ca posibilă poetă.

Profesorul şi scriitorul Ion Hirghiduş a avut răbdarea să scrie câteva rânduri despre fiecare dintre noi în Ziarul Văii Jiului în numărul din 21 februarie 2012 pe paginile 14-15 într-o zi de marţi. Selectez o parte din cele ce am citit chircită în pat, în acele vremuri: ,,Trebuie să fac o distincţie valorică, în ideea că va fi de folos mai târziu pentru autorii în cauză, Gabriela este de departe cea mai bună poetă din acest grup. Contrar celor spuse de ea în scurta notă de autoprezentare: ,,Din păcate, niciodată nu am reuşit a mă exprima prea bine în cuvinte”, cele 19 poeme sunt adevărate bijuterii şi demonstrează o buna stăpânire a cuvintelor. S-ar fi cuvenit o notă critică aparte pentru această poetă, dar acest lucru va fi posibil cândva, dacă va rămâne în lumea poeziei. […] Parcă vrând să confirme ca poezia este mai adevărată decât istoria (aşa cum a susţinut, în cunoştinţă de cauză, Stagiritul), Gabriela spune: ,,Adevăru-i metaforă rostită de vocea mea,/ Întunericul metalic ochii mi-a îngenunchiat, / Se surpă sfintele biserici/ Peste ruinele sufletului meu”. Şi mai departe este căutat adevărul, dincolo de himerele care provin din subiectivitatea firească. […]. În cazul poetei de faţă avem deja de a face cu o experienţă, benefică şi în ton cu ceea ce spunea Rainer Maria Rilke, în al său Malte Laurids Brigge, că, dincolo de orice aparenţe, poezia se bazează pe experienţa suferinţei.[…] Este important pentru orice „contabil” literar să o introducă în evidenţele sale.”

Pentru prima dată mi-au fost publicate poezii în revista „Vatra” (cu o scurtă notă introductivă realizată de domnul profesor Al. Cistelecan), apoi în revista „Discobolul”, şi în revista „Familia”.

CASETA 2 elena gabriela feceoru

Frica (3)

 

de fiecare dată când întind braţele

îmi imaginez că sunt un fluture

care încearcă prima dată zborul fără însoţitor

deasupra străzilor mai sunt şi alte vieţuitoare care-mi spun glume

râd cum n-am mai râs

ce bine-i când fără paşi ajungi oriunde

cei pe care îi zdrobeam seara cu palmele

de fapt sunt tare simpatici, mă pun şi la masă

aş rămâne aici în familia ţânţarilor

mă uit la ceas, e târziu

batem din aripi şi rostim un salut ca-ntre insecte

se duc înăuntru, eu plec din faţa casei lor

scriind în gând un poem, pe drum,

aud în urma mea cum se grăbesc

cei care vor să mă prindă în pumn.

 

………………..

 

împrumut

 

de un timp, trăiesc într-o peşteră

aici am vecini zburdalnici…

ei urlă, uneori urlu şi eu

câteodată prin pereţi îşi scot o mână sau două

să-mi şteargă lacrimile ori să ia ceva de pe masă

ne ajutăm reciproc

teribil ne-am distrat când

i-am îmbrăcat scheletul lui Anghel cu pielea mea

a-nceput de bucurie să-şi mişte picioarele slăbănoage

nu-l mai puteam opri

afară lupii îşi înfăşcau ultimele bucăţi de carne

bufniţele săreau de pe o creangă pe alta

vântul tăia ca un fierăstrău

Anghel mă întreabă dacă mi-e frig

de fapt mi-au îngheţat toate simţurile, provizoriu.

 

………………..

 

Coceam niște eclere în bucătărie

când te-am văzut pe geam

și veneai așa ca o sabie

ți-am zis că ai fața cenușie

față pe care o porți când ești necăjit

îi dădeam Adrianei să guste din cremă

tu te-ai luat la vorbă cu tatăl ei

te-a făcut să râzi

ne-am dat amândoi seama că e doar o chestiune de moment

şi plantele se ofilesc

atunci când le pui în alt ghiveci

doar până se obișnuiesc cu noul spațiu.

 

………………..

 

de câte ori plecam de acasă băteam cu piciorul oraşul

până când constatam că ajunsesem tot acolo de unde am plecat

am smuls atunci florile şi copacii

trăiam într-un cerc şi nimeni nu mă avertizase că nu există vreo ieşire

prin naştere-am devenit prizonieră

ce am să-i spun copilului meu?

sau am să tac

până când şi el tot ca mine va afla într-o zi

oricum nu e nimic de făcut.

 

………………..

 

aleg indiferența – câine mut și orb/ ca metodă de apărare în fața celor care vin în cete spre mine/dintre ei, primii lovesc maică-ta și tatăl tău/eu stau în fața lor-zid de piatră/ sunt pricepuți la cioplit/doar că din când în când instrumentul de lucru ricoșează în tâmplele lor/sunt răniți, dar nu se lasă, până când n-au să obțină nici ei nu știu bine ce…

 

………………..

 

Dau vina pe culorile pereților și pe tăcerea lor/pentru zilele în care precum un câine pe moarte nu mă pot ridica de unde sunt/cărți-lângă pat/îmi vorbesc ca niște prieteni vechi/mă vor părăsi?//Dau vina pe geamurile care nu se mai deschid/mă lasă fără aer/e-un spațiu închis ca o cușcă/în mintea mea ce de amintiri, în trupul meu câte neputințe…

 

………………..

 

frunză purtată de vânt de pe un chip pe altul ai putea tu recunoaşte stările sau numai trăsăturile? spunem că nu există trăsături urâte  şi nu există… uneori, observăm îngeri schimbându-şi culoarea din alb devin negri atâta întuneric adunat nu ştim de ce dar şi pe ăia îi iubim îngeri căzuţi…

 

………………..

 

melcii adună stropi curați de rouă în liniștea dimineții aud o inimă care bate în mine în sincron cu inima mea după coline  soarele așteaptă cuminte momentul în care își va naște pruncii.

 

………………..

 

Într-o zi voi radiografia mașinăria asta care produce sentimente și stări/am vorbit cu niște prieteni și-mi ziceau că singuri s-au tratat /până nu găsești cauza producerii rănilor, nu te poți trata/vecinul meu mârâie de durere/e ca un sunet venit din pământ/îmi tulbură somnul și nopțile/mă umple de neliniște/curând îl voi aduce în laboratorul meu/unde radiografia va arăta totul/probabil că suferim de aceeași boală, doar că se manifestă diferit/cunoscând cauza, voi ști din ce plante să dreg fiertura pentru amândoi/Unii nu se pot trata singuri/vecinul meu e dintre aceia/pe el l-am auzit prima dată spunând că/ sentimentele și emoțiile negative nu-și au locul în trup.

 

………………..

 

într-o noapte am visat cum cineva  îmi tot spunea că frunzele se usucă și se rup, mor copacii, cad ploile și inundă pământul minute sau ore în șir am privit cerul gri până când ceva ca o mână întinsă m-a ajutat să mă ridic.

 

………………..

 

Există și-un soi de iubire care te leagă și te aruncă în larg

ea nu ține seama dacă tu știi să înoți

și apoi nici nu se gândește să te scoată din apă

încetezi să respiri cu tot cu iubirea de gât.

 

………………..

 

lumina lunii frânge osul în care loveşte din ce în ce mai puternic astă seară se adună pe la colţuri nişte străini rod seminţe de dovleac şi de floarea soarelui  în loc de dinţi au săbii în loc de ochi – întunecate, de nepătruns văgăuni trenul nu porneşte  trenul e pustiu aici nu-i iertare, aici nu-i zâmbet,  aici nu-s prieteni  ceasul bate ora 1 pe peron se arată câteva femei înveşmântate-n negru.

 

………………..

 

de câte ori plecam de acasă băteam cu piciorul oraşul

până când constatam că ajunsesem tot acolo de unde am plecat

am smuls atunci florile şi copacii

trăiam într-un cerc şi nimeni nu mă avertizase că nu există vreo ieşire

prin naştere-am devenit prizonieră

ce am să-i spun copilului meu?

sau am să tac

până când şi el tot ca mine va afla într-o zi

oricum nu e nimic de făcut.

 

………………..

 

Vreau să te nasc şi apoi să-ţi dau nume

vreau să-ţi dau tot ce-mi ceri

cine ştie cum vei arăta, mă-ntreb şi mă rog

de când am aflat de existenţa ta în trupul meu

merg pe urmele preoţilor, pe trecerea de pietoni şi pe unde îi mai întâlnesc, poate, poate vei fi si tu unul

să fii un soare şi să ai pete de cer în ochi

înainte şi după ce vei veni

luminează puternic!

 

 

 

 

0 comentarii

  1. Bravo Gabi! Prin suferinta se formeaza o perla. Trairile tale, meditatia asupra vietii cat si credinta ta te-au inspirat in scrierea acestor poezii. Fara indoiala, ca poeziile tale izvorasc din sufletul tau si releva sinceritatea cu care abordezi problemele vietii. Poeziile isi au rostul lor, deoarece poezia este din suflet pentru suflet. Iti urez mult succes in continuare si sa devi o poeta de renume.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Eficientizare energetică pentru o școală din Mureș

Primăria comunei Nadeș a atribuit, la începutul lunii ianuarie 2021, un contract în valoare de …