Janina Simionca: „Îmi doream demult să mă întorc acasă”

Cu un căpitan de echipă experimentat, târgumureșeanca Janina Simionca, jucătoare care a evoluat în primul eșalon ultima dată la SCM U Craiova, BC Sirius a pornit la drum încrezătoare. Mureșeanca de 31 de ani, profesoară la Liceul de Arte din Târgu-Mureș s-a întors acasă după mulți ani petrecuți la alte echipe din țară. Deși târgumureșeancă, este născută la Reghin datorită „circumstanțelor”, mama sa fiind în apropiere la părinții care locuiau în apropierea Reghinului, dar să aflăm mai multe direct de la ea.

Reporter: Cum arată cartea de vizită a căpitanului de echipă?
Janina Simionca: Am început să joc baschet la vârsta de 6 ani, la CSȘ Târgu-Mureș. Cu antrenorul Török Iosif am obținut la finala pe țară locul 4 la junioare I, acum 15 ani, care era din câte am auzit, cel mai bun rezultat din ultimii 25 de ani în baschetul mureșean feminin. Apoi am jucat la Arad, la ICIM, la Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Craiova, iar acum m-am întors cu bucurie acasă.
Rep.: Ce a determinat plecarea?
J.S.: Din păcate nu am avut unde să joc la nivel mai înalt după încheierea junioratului și am fost nevoită să plec la echipe din alte zone ale țării. În apropiere echipe erau doar la Cluj sau Dej. Am avut oferte de la mai multe echipe, dar am ales cea mai bună ofertă, cea de la Arad, care era vicecampioană în 2002. După un an m-am dus la Sibiu, unde echipa era nou promovată, iar acolo am petrecut doi ani destul de buni, fiind de nenumărate ori MVP. Apoi am avut ofertă bună de la Râmnicu Vâlcea, unde am stat cinci ani, în care am obținut un loc 3 în Cupa României cu CET Govora și am încheiat campionatul pe locul 4. A urmat oferta de la Craiova, unde am petrecut alți șase ani, până anul trecut, când s-a desfințat echipa. Îmi doream demult să mă întorc acasă și acum am reușit.
Rep.: Care perioadă a adus cele mai mari satisfacții?
J.S.: În perioada petrecută la Craiova am avut un colectiv foarte frumos, o echipă bună, cu care am fost în Rusia, Belarus, Grecia, participând în cupele europene, perioadă foarte frumoasă, în care înscriam câte 10 puncte de meci. Îmi amintesc că ne-am calificat în turul următor, unde am pierdut cu Sony Athinaikos, dar a fost o experiență frumoasă, am învățat foarte multe lucruri în acel sezon.
Rep.: Care au fost decepțiile?
J.S.: N-aș putea spune că am avut decepții, dar viața de sportiv așa este, vrei să câștigi fiecare meci, dar nu reușești întotdeauna să ajungi întotdeauna acolo unde îți dorești.
Rep.: Cu ce gânduri s-a petrecut revenirea?
J.S.: Bineînțeles, să promovăm cu BC Sirius în primul eșalon. Problema a fost că m-am legat de fiecare loc și este greu să pleci. Am făcut multe sacrificii, m-am legat de oameni deosebiți la Craiova, unde eram și antrenor. Mi-am început cariera de profesor acum cinci ani acolo pentru că voiam să mai fac ceva pe lângă baschet. Mi-a plăcut să lucrez cu copii, pentru că îmi plac foarte mult copiii. Acolo s-a desființat însă echipa și a trebuit să plec, iar aici nu mai pot face aceleași lucruri, dar sunt mulțumită de ce am găsit.
Rep.: Cum considerați valoarea campionatului și șansele de promovare?
J.S.: Nivelul a scăzut cu dispariția dintr-o dată a trei echipe, sper să nu se mai ajungă la situații similare. Despre șanse este greu de vorbit. Până nu jucăm cu fiecare echipă, să vedem valoarea lor, este greu de estimat de pe acum care sunt candidatele la promovare. Avem jucătoare debutante la un asemenea nivel și emoțiile sunt inerente. Din fericire am trecut cu bine peste debut și am obținut victorii, dar sunt convinsă că vom crește de la meci la meci și ne vom putea îndeplini obiectivul.
Rep.: De ce ar fi nevoie pentru a aduce spectatorii la sală?
J.S.: Este o întrebare grea pentru mine. Nu știu cât de informată este lumea, cât de promovată este echipa. Posibil că dacă am promova în prima ligă s-ar mai schimba lucrurile, dar cele mai importante lucruri cred că sunt rezultatele și spectacolul.