Bună dimineața mea!

Vă mulțumesc. Vouă, celor 11 invitați care ați vorbit în cadrul evenimentului caritabil ”11 even experiences” organizat de JCI Târgu Mureș, în ziua de sâmbătă, 14 noiembrie, vă mulțumesc.

Dimineața, văd oameni care ies din casă salutând respectuos, cu același aer sec și neinteresant, în timp ce închid portiera mașinii, cu o grijă pedantă și plicticoasă, nu care cumva să sară vopseaua de pe ea. Văd oameni care își petrec diminețile într-o cruntă mahmureală întregită de un cucui superb ridicat între frunte și creștet ca o ciupercă, se mișcă nesiguri, zăbovesc puțin și o iau de la capăt, ferindu-și privirea, desprinși din dimensiuni. Văd o femeie azvârlindu-și șervetul făcut ghem în omleta neatinsă din farfurie amenințându-și soțul cu divorț, partaj, program de vizite pentru copii, cu o silă infinită într-însa de el, de viață, de lume, de sistem, de țară, de hoți și de toate. Văd un politician care-și exersează în fața oglinzii mișcările și alocuțiunea ce urmează să o spună în cadrul unui eveniment, cu un gest larg al brațelor arată în dreapta și în stânga lui, se izbește cu dosul palmei de colțul mesei și începe să înjure luând la rând toți sfinții de care, cândva, auzise și se temea, cândva… Luminile din spatele feretrelor se sting rând pe rând, se face ziuă, și văd o mamă cum urcă scările din lemn spre odaia copilului și-l sărută pe frunte cântând, abia auzit, în șoaptă, ”Ursuleții s-au trezit, Bună dimineața, Iepurașii s-au trezit…”. Îl văd și pe bunicul cum își aruncă în spinare coșercile mari pline cu pere cât pumnul, gălbui, dulci, și plăcuți la vedere ca frumusețea impudică a femeii fără veștminte, o văd pe bunica cu pletele despletite cum îi merge alăturea, se îndreaptă amândoi spre orizont, se fac mici, tot mai mici, unde v-ați dus…?! unde?

Vă mulțumesc vouă, celor care, încorsetați de cele 11 minute, mult prea puține pentru câte aveați de adăugat, ați vorbit despre puterea omului frumos și echilibrat, liber să-și exprime gândurile și sentimentele sincer, creativitatea și pasiunea cu care el poate schimba Lumea. Nu știu câte stele încap în marele bazar al vieții mele. Într-o zi, cu capul descoperit, fără fular, doar cu un balonzaidăr pe el și-o lopată, cineva o să arunce o bucată de țărână peste mine, bolborosind de unul singur, dezinteresat, străvezii cuvinte despre greutățile cu care își ține copiii la școală, tot mai puține grame de șvaițer, tot mai mulți proprietari de sfori și moșii întinse, campionatul de fotbal. Acum înțelegeți de ce vă mulțumesc?! Pentru că mi-ați dat încrederea că va fi mai bine. Mâine. Dimineața.