O vâslă, semn de carte

-Uite, tu! poezie…!, rosti ușor, ca pentru ea, cu glasul acoperit de scârțâitul enervant al unghiei trecută peste coperta tare și lucioasă de pe raftul librăriei.

Altminteri, o femeie de treabă, în ciuda faptului că se ceartă întruna cu soțul ei și-și aruncă-n față tot felul de porcării și se jignesc unul pe altul, ea din porc și din măgar nu-l mai scoate, el din reproșul că ” l-a băgat în căcat până-n gât”, nu o mai scutește.

-Cine mai are nevoie, în ziua de azi, de lamentări, dragoste şi cântări şi vorbe mari în dodii?! Oamenii nu mai au timp de pasiuni, banul vorbește în ziua de azi, draga mea, banul! Nu mă crezi? făcea, dându-și ochii peste cap. Nu mă crezi?

Altminteri, o femeie de treabă, în ciuda faptului că le știa pe toate și încă ceva pe deasupra, că vorbea cam mult și era obositoare ca un gramofon stricat . Pasionată de fashion și anesteziată de noul val pixie gotic futurist, era machiată cu tone de eyeliner, multe bijuterii elaborate, ochelari de soare ciudați și părul colorat pastel. Recenta ei ocupație e cursul de schi, pentru că la iarnă vrea să plece în Austria, să-și îndoaie clavicula pe meleagurile dinastiei de Habsburg, că pe cele mioritice nu se mai poartă, și nu e totuna cum arată pe Facebook pozele ce reflectă amintiri de neuitat.

– Se vinde ciocolată! spun.

– Unde?

– Acolo!

Și-n timp ce făcu stânga-mprejur, smulg cartea de pe raft și grăbesc pașii către casa de marcat să o plătesc. Cineva strigă în urmă, dar sunt prea departe să aud ceva. Rochia începe să mi se umfle în jurul genunchilor ca un clopot și din coperta cărții simt cum răzbește un suflu cald de primăvară și-ncep să cadă dintre pagini, una după alta, capete de sfoară, batiste întrebuințate și boțite, o piuliță hexagonală, dopuri de plută, bricege de buzunar, un ponei alb, o roată din colivia unui papagal, frunze, un pumn de stele, scutece, roci sedimentare, sunete, o clapă de pian, eroii care s-au trezit și încep să-mi vorbească, pe rând, deodată, trăgându-se de păr pentru a ajunge în față, să-i aud mai bine. Și o vâslă, semn de carte…frunze am zis?!