Sfatul specialistului pentru cultivatorii de nuci

Nucul se cultivă pentru valoarea alimentară a fructelor sale, pentru valoarea industrială a lemnului, pentru funzele, lăstarii și rădăcinile sale folosite în industria chimică și farmaceutică și pentru capacitatea sa de fixare a terenurilor predispuse alunecărilor.

Alegerea terenului

Succesul realizării unei plantații rentabile cu o producție ridicată și o calitate superioară a fructelor, pornește de la microzona în care este amplasată plantația. Relieful microzonei este un factor important pentru o plantație rentabilă, astfel terenul trebuie să fie plan sau cel puțin cu o înclinare pâna la 6-8%.

Relieful accidentat este un factor care exclude  terenul de la înfințarea unor plantații foarte productive.Terenurile frământate sunt indicate pentru plantațiile  cu rol anti-erozional sau pentru producerea lemnului de mobile.

Solul

Cultura modernă a nucului este posibilă pe soluri cu propietăți fizice și chimice foarte favorabile. În funcție de nivelul apei freatice, de stratul de hardpan (strat argilos prin care radacinile nu pot pătrunde) de adâncimea solului, se produce limitarea creșterii și dezvoltarii sistemului radicular și implicit a mărimii și vigorii nucilor. Sistemul radicular al nucului poate ajunge pâna la  3-4 metri. Nucul suportă soluri cu ph cuprins între 6,0 si 7,5. Se impune efectuarea analizelor de sol înainte de înfințarea plantațiilor pentru a cunoaște nivelul de fertilitate al solului, reacția și conținutul în anumite elemente care în exces  sunt dăunătoare pentru nuc. Solurile cele mai favorabile pentru cultura nucului sunt cele aluvionare, cernoziomurile, brune de pădure cu o textură medie. Sunt evitate solurile sărăturoase, argiloiluviale, subțiri, rego-solurile etc.

Climatul

Zonele și microzonele în care temperaturile minime coboară frecvent sub -28; -33grade C nu corespund înfințării plantațiilor de nuc de mare productivitate. Organele florale, lemnul anual și multianual, și uneori chiar și nucii sunt distruși de gerurile puternice. Trebuie evitate  zonele și microzonele care înregistrează temperaturi sub 0 grade C la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai moment în care nucii au intrat în vegetație (perioada de înflorit și creșterea lăstarilor). Sunt evitate de la plantare și zonele situate în văi închise în care temperaturile se mențin mai mult timp foarte scăzute. Temperaturile foarte ridicate din timpul înfloritului, corelate cu umiditatea atmosferică scăzută și cu vânturi puternice pot influența negativ producția de fructe.

Apa

În perioada de maximă creștere a fructelor și a lăstarilor (iunie-august) în zonele mai secetoase (sub 600-650 mm anual) și anii secetoși chiar și în  regiunile de deal se impune complectarea deficitului de apă din sol prin irigații. Pe terenurile argiloase pot să apară fenomene de toxcitate ca urmare a excesului de apă pe o perioadă mai lungă de timp. Astfel de terenuri situate în zona dealurilor sunt evitate de la plantare.

Pregatirea terenului pentru plantare

În primul rând, terenul se curăță și dacă este necesar se defrișează de plante lemnoase (alte specii pomicole, specii foriestere, specii de arbuști) care se scot cu rădăcinile lor pentru a nu se înmulții și a influența negativ creșterea nucilor. Odată cu această operație se vor îndepărta pietrele sau alte materiale care pot împiedica lucrările tehnologice. Apoi se face o nivelare usoară a terenului. În cazul în care terenul este înțelenit se impune o lucrare de mobilizare profundă a solului. Adâncimea de mobilizare depinde de grosimea solului și poate oscila între 30 cm (cu plugul obisnuit) și 60 cm (cu plugul balansier). Concomitent cu mobilizarea adânc[ a solului se va face o fertilizare de bază cu îngrășăminte organice (40-60 t gunoi de grajd/ha), 80-120 kg/ha fosfor s.a și 120-150 potasiu s.a kg/ha. Îngrăsămintele  trebuie să fie adânc încorporate pentru că sunt greu solubile și nu pot pătrunde la nivelul rădăcinilor. Lucrarea de mobilizare a solului se face cu 4-6 luni înainte de plantare. Cu 25-30 zile înainte de plantare se face discuirea terenului.

Alegerea soiurilor

La alegerea soiurilor se  ține seama de criteriile  pe care trebuie să le îndeplinească acestea. Materialul săditor trebuie să fie format din soiuri altoite pe diferiți portaltoi care să intre rapid pe rod, produc foarte bine și constant,  soiuri cu adaptabilitate la condițiile specifice de mediu , cu fructe de calitate foarte bună. Nu este indicat să se planteze pomi proveniți din semințe, deoarece prezintă multe dezavantaje privind calitatea fructelor, intrarea târzie pe rod, producție mică și neuniformă de fructe etc.  În cadrul unei plantații se vor planta de regula 3-4 soiuri în funcție de mărimea  acesteia. Pentru fiecare zonă și microzonă de cultură se vor alege soiuri în funcție de specificul climatic, epoca de înflorire, de rezistența la bacterioză și antracnoza. Se vor evita soiurile predispuse la temperaturi foarte scăzute în iarnă, brume și înghețuri târzii în primăvară.  La noi în țară la stațiunile pomicole din Vilcea, Geogiu, Pitesti, Iasi sau înmulțit soiurile de nuc  cu fructificare terminală pentru că sunt mai rezistente la temperaturi scăzute și mai puțin soiurile de nuc cu fructificare laterala cum ar fi: Geoagiu 65, Germisara, Jupânești, Mihaela, Roxana, Valcor, Valrex, Sibișel 44, Velnița. Soiurile românești, cu mici excepții (Sibeșel 44 ), se pretează și pentru consum proaspat și pentru industralizare. Un criteriu foarte important în alegerea soiurilor îl constituie valoarea de polenizare. Soiurile românesti sunt cu un grad ridicat dechogamie (neconcordanță între înflorirea florilor mascule cu cele femele de pe aceeași plantă sau din cadrul aceluiași soi) au nevoie de polen de la alte soiuri pentru a realiza o polenizare suficientă în vederea asigurării unei  producții de fructe normală. Condițiile climatice foarte schimbătoare de la un an la altul determină folosirea în aceeași plantație a cel puțin 3-4 soiuri pentru a asigura polenizarea între ele. Pentru plantațiile de nuc special înființate pentru producția de lemn se folosesc selecții înmulțite prin semințe și care au o creștere mai rapidă.

(Va urma)

Ing. Cornel BOBEŞ

Consilier, Camera Agricolă Locală Sighişoara