Share

Home / Sanatate / Cum recunoaștem tulburările de personalitate și cum ne ajută psihoterapia

Cum recunoaștem tulburările de personalitate și cum ne ajută psihoterapia

cAtacuri de panică, depresii, astenii, anxietate, tulburări de personalitate și o stare de oboseală care persistă. Toate aceste stări ar trebui să ne pună serios pe gânduri și să ne determine să ne adresăm unui specialist, care ne poate ajuta să ne rezolvăm problemele prin intermediul unor terapii. Psih. dr. Cosmin Popa, psiholog clinician și psihoterapeut, ne vorbește, în acest interviu, despre psihoterapie și cum ne poate ajuta aceasta, dar și despre tulburările de personalitate.

Reporter: Ce este psihoterapia și cum ne poate rezolva problemele?
Psih. dr. Cosmin Popa: Psihoterapia este un tip de intervenție psihologică, care se adresează nu doar persoanelor care se confruntă cu o problemă de patologie psihiatrică, ci oricărei persoane care are o problemă de viață, existențială, contextuală și care dorește să-și rezolve această problemă. Există multe tipuri de psihoterapii. Aici este, până la urmă, dilema. Întotdeauna, în momentul în care alegem un tip de psihoterapie trebuie să știm, de fapt, care este tipul de terapie. Există terapii care se adresează anxietății, depresiei, terapii de familie sau terapii pentru susținere și suport. Depinde foarte mult de ceea ce urmărim și ceea ce dorim să obținem prin acea psihoterapie. Există psihoterapii de scurtă durată și psihoterapii de lungă durată. Durata psihoterapiei poate să fie un an sau poate să fie o lună sau trei, în funcție de teorie, pentru că există psihoterapii, cum ar fi, spre exemplu, terapia cognitiv – comportamentală, o terapie care se adresează pe simptom, pe prezent și care într-un timp relativ scurt rezolvă probleme în comparație cu alte terapii care durează mult mai mult și nu rezolvă așa de bine acea problemă. Cu alte cuvinte, terapia cognitiv – comportamentală are, în prezent, cel mai bun suport științific dovedit, efectul acestei terapii fiind similar cu al medicației antidepresive sau anxiolitice.

Rep.: Care sunt cele mai frecvente probleme pe care le au pacienții care vi se adresează?
C.P.: Oamenii se adresează, în special, pentru atacuri de panică, depresie, anxietate generalizată. Alți pacienți vin dinspre cabinetele de psihiatrie și clinicile de psihiatrie, care se confruntă și cu tulburări de personalitate, iar eu m-am specializat în această intervenție, pe tulburările de personalitate, care sunt intervenții destul de delicate, având în vedere că întotdeauna prezența unei tulburări de personalitate care se asociază cu un atac de panică sau cu o depresie e un factor care complică puțin acea patologie. Cu răbdare și cu o intervenție de lungă durată, pentru că aici nu poți avea o intervenție de scurtă durată, se poate trata.

Rep.: De ce apar aceste tulburări de personalite și cum se manifestă?
C.P.: Este un complex biopsihosocial. Avem, în primul rând, partea biologică, o vulnerabilitate biologică peste care se suprapune un mediu familiar defavorizant prea strict sau prea permisiv, iar persoana nu mai știe care sunt limitele sau, dimpotrivă, nu știe ce înseamnă o limită. Tulburarea de personalitate e o problemă a limitelor. Apar întotdeauna niște scheme de gândire, în care pacientul în momentul în care este pus într-o situație de viață normală, pe care noi ceilalți o percepem ca fiind normală, dar pe care el a perceput-o în copilărie ca fiind extrem de anxiogenă, dezvoltă același tip de trăire ca în copilărie. Astfel, apar tot felul de stări, trăiri, care îl fac să devină nefuncțional. O tulburare de personalitate se vede cel mai bine la nivel interpersonal. La nivel interpersonal, există deficiențe. Spre exemplu, dacă luăm cazurile extreme, cum ar fi tulburarea de personalitate narcisică atunci vedem un comportament care înseamnă manipulare, lipsa empatiei, supra ego, egocentrism, lucruri care se văd, se revarsă asupra celor din jur, dar și asupra propriei persoane.

Rep.: Majoritatea persoanelor au avut și continuă să aibă o reținere când vine vorba de a merge la psiholog. Cum stau mureșenii la acest capitol?
C.P.: Lucrurile au evoluat și la noi, din fericire. La Târgu-Mureș și în toate orașele mari din România, oamenii au înțeles că a merge la psihiatru și la psiholog este absolut normal, la fel ca atunci când ai gastrită și mergi la gastroenterolog sau la internist. Astfel, atunci când ai o problemă de depresie, de anxietate e normal să mergi la psihiatru sau la psiholog. Din fericire, psihiatria și psihologia din România au depășit acea perioadă în care oamenii din cele două caste profesionale se luptau pentru supremație. În prezent, se colaborează foarte bine, pentru că sunt de aceeași parte a baricadei. Dacă pacientul intră într-o proces terapeutic în care psihiatrul și psihologul colaborează foarte bine are deja un foarte mare avantaj. Pe de altă parte, este important de știut că întotdeauna există un triunghi format din psihiatru, psihoterapeut și pacient, iar atunci când pacientul vede că cei doi profesioniști colaborează relatia terapeutică se dezvoltă, iar lucrurile evoluează pozitiv pentru el. Mureșenii se adresează specialiștilor, iar asta e foarte bine, pentru că până la urmă psihiatria este stigmatizantă, este un stigmat al oamenilor. Când te gândești la psihiatrie, te gândești automat la partea de patologie gravă. Cu siguranță este și acea parte de patologie gravă, dar așa cum la interne există de la gastrită și până la cancer, și în psihiatrie există de la atacuri de panică și până la schizofrenie. Dacă ai un atac de panică nu înseamnă că ești bolnav psihic. Oamenii nu știu că, de fapt, anxietatea și depresia fac parte din tulburările emoțiilor și nu din tulburările mentale. Oamenii vin cu ideea că au o problemă mintală, dar majoritatea studiilor arată două lucruri: că anxietatea și depresia apar în urma unor reprimări emoționale, atunci când cineva își reprimă foarte mult emoțiile. Spre exemplu, există o situație contextuală în care nu-și poate exprima sentimentele, o situație în care are un șef care e mai slab pregătit decât el și nu-i poate spune acest lucru și trebuie să îndure luni de zile acest lucru reprimând emoțional. După o perioadă rezultatul va fi apariția anxietății și a depresiei. De aceea, este important ca în momentul în care ne aflăm într-o situație de viață să spunem nu ceea ce gândim, ci uneori ceea ce simțim. Orice lucru neplăcut, dacă e spus pe un ton asertiv și care nu urmărește confruntarea, poate fi o eliberare emoțională.

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Târgu-Mureș: Grădiniță închisă din cauza gripei!

Grădinița cu Program Prelungit ”Bambi” din municipiul Târgu-Mureș a fost închisă joi, 6 februarie, din …

Share
Share